Cheile Gradistei - Fundata
Este ora 6.47 intr-o duminica dimineata. M-am trezit la 6 sa iau o pastila si n-am putut sa mai adorm la loc. Mi se intampla des, mai ales in weekend. Simtindu-ma nemaipomenit de inspirata, am zis sa va povestesc de saptamana la munte.
Hai ca m-am blocat dupa trei randuri...se pare ca sunt inspirata numai in gand. Cand am literele la mine, gandurile se imprastie...
Sa incepem usor. Dupa mai multe saptamani de concediu medical si o vacanta in Iatlia anulata, pofta de relax si plimbare la munte era maxima. In planul initial era anuala Colibita, insa avand in vedere burta neamatoare de plimbari lungi, ne-am reorientat catre munti mai apropiati si am ales vecinatatea Brasovului, mai exact Cheile Gradistei - Fundata. E tare frumos acolo. Undeva intre munti, sus de tot, dar nu am nicio poza sa va arat:((
Am plecat de duminica, in familie, 7 bucati, dintre care una mica, dar o pun la total ca mananca aproape ca un om mare si de acum face si la olita:) Lumea vesela, eu contractata maxim. Puse pe seama plecarii si incurajata ca e totul din capul meu am incercat sa ignor simptomele. Ce sa fac, daca am capul defect si uterul e legat la cap se pare, tac si rabd, iau pastile si gandesc happy thoughts.
Cand am ajuns acolo mi-a trecut. Lucru care m-a convins ca drumul a fost de vina si ca lucrurile vor merge bine. Ne-am cazat la o cabanuta din complexul mai sus mentionat, toata din lemn, frumusica foc, cu trei camere si un living...De fapt, livingul era mai mult un fel de hol cu o canapea...si atat. Usa nici macar nu se incuia, dar am cerut noi expres o cheie la receptie, ca totusi aveam de gand sa il folosim ca living si sa depozitam diverse in el, cum ar fi olita copilului...si, daca ne fura cineva olita?
In camera noastra (si nu numai, dar va prezint doar un caz, ca sa nu va plictisesc) geamul termopan de la Qfort avea niste mici probleme. Cand am intrat, din dorinta de aer proaspat de munte, am vrut sa deschid geamul. Am pus mana pe maner si acesta s-a atasat maxim de mine, in sensul ca am ramas cu el in mana. Iubitu' a sarit ca un cavaler in ajutor si a reusit intr-un final sa rabateze un geam care oricum statea putin rabatat pentru ca nu prea intra in rama si atarna si un pic intr-o balama. In timpul asta, intamplari similare si in celelalte camere. Mergem la receptie sa solicitam ajutor sau o alta unitate de cazare. Dupa cateva minute apare un baietandru spasit si cu mainile in buzunar. Era "instalatorul" pentru geamuri. Si se pune pe reparat. Strategia aplicata a fost "eu sau geamul". Instalatorul dadea cu geamul in toc, incercand sa-l dovedeasca. La fiecare lovitura care zguduia intreaga cabana, ma gandeam la reclama aia "-si rezista, si rezista, si rezista..." Ne uitam mirati la acesta noua metoda de reparat geamuri si nu mai aveam cuvinte. Instalatorul avea: "Auziti, eu pot sa inghid geamul, dar mai vreti sa il deschideti?" Eu: "A, nu, nu neaparat. Nu suntem fani aer curat. Preferam aerul statut de cabana de lemn. Cand vrem sa respiram putem iesi afara..."
In final am ramas nereparati si cu un geam fara maner. Iubitului i s-a facut un training rapid in deschiderea geamului tragand de marginea tocului si am supravietuit asa o saptamana. La 250 de lei pe noapte ce iti poti dori mai mult? Singurul geam care se inchidea bine era cel de la baie...Mai trist este insa ca din marturisirile Instalatorului am inteles ca stiau de mult de problemele pe care le au geamurile, dar n-au avut timp sa le repare.
Povestea se aplica la vila Paltinul. Acolo am stat si nu stiu cum e in restul vilelor, hotelurilor, din acelasi complex. De afara, hotelurile mai mari pareau ok.
Au urmat niste zile de mancare si somn. Am mancat mai mult in restaurantul complexului, care desi avea mancare comestibila, aceasta nu era deloc impresionanta, deci nu prea am avut ce sa pozez. M-am gandit la un moment dat sa pozez snitelul de porc si snitelul de porc pane, ca sa vedem cu totii diferenta dintre ele, dar nu s-a ivit un astfel de moment. E buna ciulamaua cu mamaliguta si usturoi. Si Mimi ne-a relatat ca sunt bune si carnurile de zburatoare la gratar. E la dieta si le-a incercat pe toate. A mai scapat si in cate-o clatita din cand in cand, dar in majoritatea timpului a rezistat voiniceste!
Neimpresionanta, dar buna la gust este si prajitura casei. O placinta cu mere de casa, cu niste foi groase si putin (mai mult) arsa de jos + o pleasca de inghetata de vanilie deasupra. De apreciat totusi ca placinta a fost servita calda, in contrast cu inghetata rece.
Am mancat un pranz si mai jos, la Cheile Gradistei Moeciu, unde meniul era la fel si unde am primit lectii importante de la un ospatar care cred ca voia mai mult de la viata. Cand i-am spus ca nu ne-a placut salata de ciuperci murate - si asta pentru ca ne-a intrebat, nu pentru ca suntem noi mofturosi - a tinut sa ne tina o teorie despre cum nu stim noi de fapt ce e aia salata de ciuperci murate. Ma rog...
In ultima seara am fost cu totii dati pe spate de ciolanul cu fasole (da, nu invers) pe care a decis Cumnatu' sa-l incerce. Aveti o relevanta fotografie mai jos. Stomacul Cumnatului a necesitat pastile in ajutor pentru a digera monstruozitatea.
Am fost si de doua ori in Brasov, care e tare frumos si tare mi-as dori sa locuiesc in el...Prima data am fost in interes de burta contractata. Tot imi doream eu sa incerc serviciile medicale Regina Maria din Brasov. Marti dimineata am facut cunostinta cu medicul de garda, o doamna foarte draguta care m-a intors pe toate partile sa vada ce am si m-a incurajat sa bag la greu pastile daca mintea nu mi-o pot relaxa...Asa ca de atunci mai iau niste pastile in plus si stau cuminte cat mai mult intinsa. Super!
A doua oara am fost sa ne relax si sa pranzim la Casa Hirscher despre care atatea laude auzisem. Si da, e laudata pe merit. Am mancat bine si bun la preturi putin peste medie totusi. Eu si Sil am mancat penne Hirscher, care sunt asa cu niste bacon parca, niste ciupercute si un sos de smantana. Foarte bune.
Iubitu' a mancat zice el cea mai buna pizza ever. Dl Fe o delicioasa supa crema de ciuperci si o Dorada siciliana intr-un sos cu masline, iar Mimi, mai boring asa, un somon la gratar cu legume.
A, si eu bineinteles ca am mancat si desert. Nu mai stiu cum le zicea in italiana (suna foarte bine), dar au fost mere rase si calite, fierbinti, pe un pat de crema de vanilie si acoperite cu un guguloi mare de inghetata cu nuci caramelizate. A fost buuuun. Nu prea dulce, nu prea greu si cred eu maxim de usor de facuta acasa.
Deci v-am zis si de mancare, ca doar despte asta vorbim in general aici. Dar, nu inchei pana nu va mai zic si de cam unica noastra sursa de entertainment. Avand in vedere ca in livingul cabanei nu avem TV, in fiecare seara, dupa ce mancam, ne strangeam toti in jurul copilului care a avut rol de distractor sef. Asa ca iata-ne pe noi 6 in jurul copilului aflat pe olita, spre exemplu, incurajandu-l si aplaudandu-l. Da, stiu ca e blog culinar si eu am vorbit cam mult de olite, dar cam asta a fost punctul maxim al vacantei...Asta e viata de familie. O sa incerc totusi pe cat posibil sa nu pun pe aici retete de mancare pentru bebelusi...sau sa pun?
0 comments: