Conopida pane (la cuptor)



Ieri am facut o pauza de la cocute si am gatit in sfarsit conopida care era pe cale sa expire in frigider. Mie imi place in general conopida cruda sau murata. Mirosul de conopida gatita nu este unul dintre preferatele mele si am aflat cu aceasta ocazie ca nici fiica-mea nu se omoara dupa el. Cand a venit de la gradinita a remarcat deloc diplomat ca in casa miroase foarte, dar foarte urat. A varsat chiar si o lacrima din cauza asta si a preferat sa mai stea un pic afara, chiar daca era intuneric si frig. Bineinteles ca nu a mancat conopida. Dezamagitor, pentru ca facea parte din publicul tinta pe care voiam sa il pacalesc cu conopid ascunsa in crocant de parmezan. Dar sa nu fim tristi, a ramas mai multa pentru mine.

Aveti nevoie de 

O conopida
2 oua
100g pesmet
100g parmezan ras
Fulgi de ardei iute
Ceva verdeata


In primul rand taiati conopida in florete mici, le spalati si le lasati la scurs. In timp ce ele se usuca, bateti ouale intr-un castron, iar in altul amestecati parmezanul ras cu pesmetul si fulgii de ardei iute. Porniti cuptorul la 200 de grade si puneti hartie de copt intr-o tava. Apoi dati conopida prin ou si tavaliti-o bine prin amestecul de pesmet si parmezan. La cuptor stau 15-20 de minute pana cand devin aurii. Dupa ce le scoateti le presarati cu ceva verdeata daca aveti. Eu am folosit putin chives pe care il am la congelator si care miroase a primavara.


Acum desfaceti o bere si rasfatati-va cu conopida crocanta, pentru ca meritati, si oricum copiii nu vor manca pentru ca...e conopida. 


Eat responsibly!


Lansare Doamna cu Coc

E a treia dimineata in care ma trezesc la 4.30. Primele 2 au fost intentionate pentru ca trebuie cumva sa strecor munca la cocute cand casa doarme si e liniste. Asa ca de la 5 pana pe la 8 cand se trezesc copiii cocutesc ca sa ajunga margelele la timp la destinatari. Astazi m-am trezit la 4.30 din inertie cred. Ca as fi dormit pana pe la 8, mai ales ca astia mici sunt bolnavi si sunt toata ziua cu ei acasa. Ziceam sa imi adun energiile, dar n-a fost sa fie. Acum legan un copil pe picioare si il ascult pe celalat cum sforaie langa mine. Am scrollat putin pe Pinterest dupa idei pentru Craciun, pentru ca da, mai sunt 81 de zile pana atunci si nu mai e timp!!!:)))

Apoi am zis sa profit de liniste si sa va povestesc cum a fost la lansarea de sambata. Lansarea cocutelor de toamna. Dar mai intai sa va zic cum a pornit ideea.


Acum ceva vreme, colega mea Amalia a venit cu ideea sa facem un eveniment de lansare pentru cocutele de toamna. Mi-a placut ideea (am folosit cuvantul idee de 3 ori in 3 fraze consecutive...e 5 dimineata, iertati-ma), dar m-am si oarecum panicat, pentru ca mie imi place sa stau in camera mea si sa pictez in liniste, iar evenimentele sociale la care trebuie sa interactionez cu oameni ma cam scot din zona de confort. Mergand insa pe principiul "Do one thing every day that scares you" (Eleanor Roosevelt dixit) si stiind ca pentru a evolua si pentru a deveni o varianta mai buna a mea trebuie sa ies din zona de confort, am spus da provocarii. Asa ca sambata, la final de septembrie, intr-o dupa amiaza racoroasa de toamna, am lansat in spatiu, la Boutique d'Emotion mai exact, colectia de toamna Doamna cu Coc.

Lansarea asta a implicat multa munca, nopti tarzii si dimineti premature. Si emotii. Multe emotii. Pentru ca de fiecare data cand livrez un produs stau cu inima stransa ca daca nu e cum trebuie, daca nu e perfect, daca nu e cum a fost visat. Vreau sa bucure cocutele astea, vedeti voi, si sa inveseleasca purtatorul. Pentru ca eu le iubesc pe fiecare si le fac cu drag. Si sper sa simtiti dragostea asta pe care o pun in ele:)

Iar la eveniment m-am bucurat sa am alaturi oameni minunati care ma sustin si care iubesc cocutele. Nu ma asteptam sa vina atata lume. Imi pare rau ca n-am apucat sa va imbratisez pe toti. Poate ne vedem si in iarna la un vin fiert cu niste cocute in straie Craciunesti.



Aici cu Moni si Ami, sustinatoarele mele numarul 1 la Boutique d'Emotion
In asteptarea admiratorilor
Ne-am rasfatat si cu un vin bun de tot de la vecinii nostri de la In Vino Corbeanca. Si am si mancat ceva bun, pentru ca Doamna cu Coc mai si gateste, nu atat de des pe cat si-ar dori, dar ii mai iese din cand in cand. Am avut biscuiti cu mustar si fursecuri cu stafide, retete de succes care nu dau gres niciodata.
Si asta a fost. Acum ma apuc de Craciun. Vai, cate idei am😎

23 august 2017

Si ne-am intors de la mare. S-a dus frumos si ultima saptamana de vara de care zic eu ca ne-am bucurat copios si cu o oarecare melancoloie, pentru ca, nu-i asa, a venit toamna si trebuie sa ne intoarcem cu entuziasm in campul muncii, la ale noastre.

Si anul asta am optat tot pentru 23 august. E vacanta copiilor zicem noi. Avem marea aproape si piscine multe la Blaxy. Cu mancarea mai avem insa ceva probleme acolo. Am mancat binisor anul asta si la hotel, dar mai bine se mananca la Popasul Pescarilor, Lacul Racilor si am descoperit si Reyna in Constanta unde e de vis.

Lasand in urma vacantele si vara, m-am intors acasa cu pofta de munca. Imi vine sa fac ordine in toate dulapurile, sa fac curat prin gradina cam nebagata in seama si imi promit ca ma reapuc de gatit bun si gustos. Pasiunea asta am ignorat-o in ultimul timp pentru ca si ziua mea are 24 de ore si daca nu dorm cat trebuie I turn into a monster. Asa ca pe langa copii, munca de vis la Boutique d'Emotion si Cocuțele care vor sa creasca, imi promit solemn ca scot tigaile si tavile de la naftalina si ma reapuc de gatit.

Sa inceapa deci un nou an de munca! Toamna se anunta plina de evenimente. Multe flori, multe cocuțe si 2 copii la gradinita. Va fi minunat. Asta e mantra mea acum. Trebuie sa fie minunat!

Am pus si niste poze in articolul asta. Nu stiu cum se vad pentru ca mi-am uitat laptopul la mare si pana nu ajunge inapoi la mine trebuie sa ma descurc cu telefonul. Mi-am pierdut si cheile. Insa daca e sa privim partea buna a lucrurilor e bine ca n-am uitat vreun copil la mare. Atunci era mai grav:)).

Paine cu banane si nuci

Zilele astea sunt in vacanta, la tara. In locul in care am crescut si de care ma leaga cele mai dragi amintiri din copilarie. E frumos aici la tara, e liniste si pace. Si cu toate ca zilele astea ma tot lovesc vesti si atitudini neplacute, faptul ca sunt aici ma linisteste si imi da putere.
Copiii sunt si ei fericiti. Se joaca, la propriu, in tarana, si plimba pisicile in brate toata ziua de colo colo. Distractia e la maxim. Sunt murdari, dar fericiti.
E bine aici, va zic. Chiar daca sunt in sufletul campiei si arsita ma ustura la talpi, am impresia ca sunt in vacanta la munte si nu as mai pleca niciodata de aici.
Dar, despre mancare sa vorbim. Pe scurt,  pentru ca in ultimul timp gatesc niste banalitati. Partial pentru ca nu am timp, partial pentru ca in general copiilor mei le place sa manance ce cunosc - paste cu branza, mamaliga cu branza si cartofi prajiti. Ieri a fost mai racoare asa ca am pornit cuptorul si am facut o paine cu banane. Buna in opinia mea. Nu si in opinia lor. Probabil pentru ca e fara zahar si are nuci. Si pentru ca nu e paine cu unt si cu miere. Of...E buna, credeti-ma. Daca nu m-ar stresa cum imi sta burta in costumul de baie as manca-o eu pe toata.
Aveti nevoie doar de
5 banane coapte bine
3 oua
1/3 cana de ulei
2 linguri de miere
1/4 cana de lapte
2 cani de faina
1 lingurita scortisoara
un praf de sare 
un plic de praf de copt
150 g nuci taiate grosier
Bananele se zdrobesc cu lingurita si se amesteca apoi cu ouale, uleiul, laptele si mierea. Ingredientele uscate se pundupa ce am amestecat bine partea lichida. Faina, scortisoara, sarea, praful de copt se amesteca toate cu o spatula pana obtinem un aluat omogen. La final incorporam si nuca. Se coace intr-o forma de chec in care am pus hartie de copt la 180C cam 45 de minute. E genul ala de reteta in care ingredientele se amesteca cu o lingura si gata. Super rapid. A iesit moale si umeda la interior. Am mai experimentat si cu alte retete, dar intotdeauna imi iesea tare si uscata. 
Cat scriu pazesc si bulionul care fierbe. Poate sa vina iarna ca suntem asigurati.

Eat responsibly!

Biscuiti cu cocos


Zilele trecute, in timp ce se uita la desene, mezinului i s-a facut pofta subit de biscuiti in forma de inima. Pe principiul yeeey! gatesc si altceva decat ciorba si orez, m-am entuziasmat maxim si am indeplinit dorinta copilului. Doua ore si multa faina imprastiata mai tarziu, biscuitii erau gata si in gurile copiilor. Si cand asteptm si eu un "vai mami dar ce buni sunt biscuitii astia multumim sa ne mai faci", a venit o tirada de urlete ca de ce farfurie mov si nu verde si de ce inima lui e mai inima decat inima mea? Si toate astea cu un plus de energie pentru ca biscuitii sunt cu zahar. Oricum insa sunt mai buni decat orice biscuite cumparat. 


Contin doar

650g faina
150g unt
2 galbenusuri
130g zahar
O lingurita extract de vanilie
100g fulgi de nuca de cocos
2 linguri de smantana 
(nu sariti peste, e foarte importanta)
Un varf de sare



Untul se mixeaza cu zaharul pana se cremosesc. Apoi se adauga galbenusurile, cate unul, sarea, vanilia, smantana si faina (daca pare prea moale mai puneti faina, cat sa fie modelabil aluatul). Daca nu puteti mixa electric, puneti mana. Iese un aluat nelipicios si moale, care nu necesita refrigerare inainte de a fi intins. De intins se intinde intre doua foi de hartie de copt. De regula. Eu am incalcat regula pentru ca nu mai aveam hartie de copt si l-am intins direct pe masa data cu faina. Cand avem o grosime de circa 0.5 cm, presaram fulgii de cocos si mai intindem putin aluatul, cat sa ii presam pe ei bine inauntru. Cred cu tarie ca ar merge pusi si in compozitie, nu neaparat deasupra. Apoi aluatul se taie in forme haioase si se coace in cuptorul incins la 180 de grade cam 10 minute,  pana cand biscuitii incep sa devina aurii pe margini. E mai usor decat pare si sunt buni si arsi. Eu stiu pentru ca am ars o tava:).


La noi a fost bataie pe ei. I-am terminat in 2 zile. Azi a fost jale pentru ca n-am mai avut desert la pranz, dar as we speak, in cuptor se coace o prajitura cu visine din visinul propiu din curte, asa ca eu si micii urlatori vom redeveni prieteni in curand. 

Eat responsibly!

Paste cu somon afumat


Lunea este ziua mea libera, copiii sunt la bunici, asa ca la pranz, dupa o dimineata de pictat cocutze, am decis sa ma rasfat cu o portie de paste si un pahar de vin. Nu m-am stresat prea tare cu reteta, am improvizat cu cateva lucruri de prin frigider. Paste am tot timpul in camara, asa ca ele nu au fost o problema. Iar vinul, noroc cu Lidl ca ne-a cadorisit cu niste sticle de vin la Food Bloggers 2017.



Si am inceput cu
Spaghete integrale cam pentru 2 portii
o ceapa
3 catei de usturoi
2 linguri de ulei
un pahar mic de vin alb
o cutie mica de smantana pentru gatit
somon afumat - 2 -3 felii, cat vreti voi
o legatura de marar
sare si piper dupa gust



Pastele le-am fiert conform instructiunilor de pe ambalaj. 8 minute in cazul meu, timp in care m-am apucat si de sos. Am tocat ceapa si usturoiul marunt si le-am calit putin in tigaia in care am incins 2 linguri de ulei. Peste ceapa si usturoi am pus paharul de vin alb si le-am lasat sa fiarba pana cand s-a evaporat aproape tot lichidul. 2-3 minute adica. Apoi am adaugat smantana si un polonic din apa in care fierbeau pastele si am lasat sa mai clocoteasca in jur de un minut. Am si condimentat acum cu sare si piper. La final am oprit focul si am adaugat somonul taiat cubulete si marar din abundenta. Plus putin parmezan, because I just love it, dar merge si fara. Pastele le-am scos din oala si le-am imbaiat bine in sosul din tigaie. Yum!

Ce e frumos la reteta asta e ca e gata in 8 minute si poate fi usor adaptata. Daca va place cu mai putin vin sau deloc puteti sa il inlocuiti cu apa, puteti adauga broccoli sau sparanghel la sos, in loc de somon poate fi si alta carne, cum ar fi niste resturi dintr-un piept de pui la gratar. Am mancat in liniste si acum ma intorc la treaba. Frumoasa zi de luni. Cum sper ca e si a vostra!



Si da, stiu sa gatesc si altceva in afara de paste, doar ca mi-e foarte lene:)
Eat responsibly!





Tortelloni cu sos de unt, bucuioc si usturoi


Proaspat intoarsa acasa din aceasta scurta vacanta am realizat ca am frigiderul gol. Am venit cu sarsanalele pline de castraveti de gradina si cirese bioshmio, dar cumva nu puteam manca cirese cu castraveti. Stiti ce zic? :) Motivata si de intrebarea sotului "Nevasta, noi ce mancam astazi?" m-am apucat sa fac ceva din nimic. Aveam niste tortelloni cu spanac si ricotta, cumparati de la Mega si uitati intr-un sertar al frigiderului. Sunt preferatii mei, din categoria pastelor proaspete refrigerate. Ei au fost salvarea. Am facut un sos scurt din 3 ingrediente si am baut si o bere.


Ingrediente
Tortelloni cu spanac si ricotta 
100g unt
busuioc proaspat
3-4 catei de usturoi
sare




Tortelloni se fierb asa cum scrie pe ambalaj. Adica 4 minute, in apa cu sare. Pentru sos topim untul, apoi il mixam cu busuioc, usturoi si sare. Cand pastele sunt gata le stropim in farfurie cu putin sos si cam asta este. Mi-e si rusine cu reteta asta. E extrem de simpla si gustoasa.

Insa primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa a fost o limonada in care am stors si cateva fragute si capsuni, productie proprie, of course.



Dupa asemenea pranz in seara asta avem in program mici si cartofi prajiti. Asa isi doreste sotzul meu drag care a ratat mini-vacanta si traditionalii mici de la Bâlci. Pana incingem gratarul ma intorc la cocutzele mele pe care le-am cam ignorat zilele astea. Si s-a strans ceva de munca... In plus, maine doresc sa fac o scurta vizita si la Food Bloggers Conference, pentru ca mi-am promis sa nu mai ratez si sesiunea de vara. Va povestesc zilele astea ce am vazut si ce am auzit interesant pe acolo, asa ca stati pe aproape.

Eat responsibly!