Briose cu afine

Astazi am suprasolicitat cuptorul. Mai intai cu briosele astea delicioase, care au fost mic dejun si acum, la cina, cu trei tavi de snitele din piept de pui. Snitelul cu piure presupun ca e hit in multe case cu copii. Mie nu-mi place sa fac snitele. Murdaresc prea multe vase si dureaza si mult. Imi place mai mult sa fac briose. Aici implicate sunt doar un castron si o tava. Si sunt si absolut delicioase, 

Ca sa le faceti pe astea cu afine va trebuie:
150g zahar
1 ou mare
120 ml ulei vegetal
80 ml lapte
o lingurita de esenta de vanilie
160 g faina
un sfert de lingurita de sare
o lingurita de praf de copt
150 g iaurt sau smantana
200 g de afine
niste guri flamande care sa devoreze rezultatul


Inainte de toate porniti cuptorul la 180C. Pregatiti tava de briose si ingredientele. Zaharul il amestecati cu oul, uleiul, laptele si vanilia. Apoi adaugati faina, sarea si praful de copt. Cand aluatul nu mai are cocoloase puneti si iaurtul sau smantana si amestecati pana se incorporeaza bine. La final puneti afinele pe care le amestecati usor cu o lingura. Compozitia asta va ajunge pentru 12 briosele. Umpleti formele cam 3 sferturi ca sa nu se reverse prea mult la copt, iar deasupra mai puneti cateva afine pe care le impingeti usor cu degetul. Optional, inainte de coacere le puteti presara cu putin zahar. 


La cuptor stau cam 25 de minute, pana se rumenesc frumos pe deasupra. Eu am facut 2 tavi, iar fi-mea, care ma ameninta ca ea mananca doar briosa, fara afine, a mancat 4 bucati cu afine cu tot. Sunt foarte bune, pufoase si dulci acrisoare.



La final va las si o poza cu Cetatea Rasnov pe care am vizitat-o ieri. La cate briose am mancat azi, ar mai merge o drumetie:)

Eat responsibly!

Lasagna cu dovlecei


Aveam de ceva vreme in frigider un dovlecel de la mama. Si cum statea el asa trist acolo am decis sa-l fac lasagna. Nu de alta, dar mie nu prea imi plac dovleceii decat daca ii combin cu ceva branza de multe feluri. Altfel sunt extrem de plictisitori. Si in lasagna asta sunt minunati. Cu toate sosurile alea si cu branza crocanta pe deasupra, yummm!

Nu ma mai lungesc la povesti pentru ca fiica-mea are febra si ca sa va spun drept nici nu ma pot concentra. Am intrat in modul de panica deja. Ce-o fi, ce-o avea, etc. Pana la febra insa am apuca sa facem azi o plimbare la Cabana Muntele Rosu, care am descoperit ca e inchisa. Planuiam o drumetie de acolo pana la Cabana Varful Ciucas, dar pentru ca ea era un pic molesita am decis sa amanam si sa ne intoarcem acasa. 



Asa ca va spun ce va trebuie:
un dovlecel
un borcann de sos de rosii pentru paste
(da, cumparatde la magazin, am trisat)
o cutie de branzica bulgarasi/cottage cheese/ricotta
50g parmezan ras
200g mozzarella rasa
un ou
sare, piper, oregano
ulei de masline



Dovlecelul il taiem pe lungime in felii subtiri si il punem in tava de aragaz. Il ungem bine cu ulei de masline si il condimentam pe toate partile cu sare, piper si oregano, apoi il coacem in cuptorul incins la 180C cam 20 de minute.

Branzeturile le amestecam cu oul si ceva oregano intr-un castron. Cand feliile de dovlecel s-au copt, le scoatem din cuptor si asamblam lasagna. Incepem cu cateva linguri din sosul de rosii pe fundul vasului folosit. Apoi punem un strat de dovlecei, urmat de un strat din sosul de branza, apoi un strat de sos de rosii si inca unul de dovlecei si tot asa pana terminati cu un strat din sosul de branza. Straturile nu trebuie sa fie perfect intinse. Aruncati si voi cu lingura din loc in loc. Se intind ele singure cand se coc. 

Va marturisesc ca eu la final am presarat niste extra mozzarella pentru un plus de calorii si savoare. 

Lasagna se tine la cuptor cam 30 de minute acoperita si 5 minute la final descoperita, ca sa se rumeneasca bine si sa fie sexy. A fost delicioasa, am mancat trei portii, pentru ca copiii mei prefera sa nu manance ce gatesc eu, cu exceptia momentului cand gatesc paine cu unt si miere.

Cred ca merge si cu vinete. 



Acum gatesc copiii mei cu florile mele din ghiveci. Ma vor invita la masa. O sa le zic ca nu-mi place ca sa ma razbun. Muhahahahaha!!! Glumesc, am suflat deja in lumanarea de pe tort:)))


Eat responsibly.

Crema de branza la pahar


Astazi m-am trezit inaintea copiilor, am admirat rasaritul si acum imi beau cafeaua intr-o scurta liniste.  Suntem singuri acasa si trebuie sa ma gandesc la niste activitati care sa ii tina ocupati si multumiti pana diseara. Inainte de asta insa profit de liniste si va scriu o reteta de dulce rapid care va poate salva intr-o situatie de musafiri neanuntati:)

Va trebuie:
O cutie de mascarpone - 250 g
O cutie de frisca indulcita- 200 ml
Zahar pudra - 2-3 linguri
Esenta de vanilie - daca vreti dar nu e musai
Cativa biscuiti digestivi - vreo 10
Capsuni, zmeura sau afine - depinde ce gasiti



Eu am plecat la drum cu ingredientele de mai sus ca sa fac o Pavlova. But, as always, nu mi-a iesit bezeaua. Asa ca am reconfigurat traseul si am facut un fel de cheesecake la pahar.

Mai intai am pregatit paharele. Adica le-am scos din dulap. Apoi am maruntit biscuitii in robot si i-am presarat pe fundul paharelor. Mi-am luat mixerul vechi, antic si de demult ai am batut frisca. Peste frisca am adaugat branza mascarpone si 2 linguri de zahar pudra si le-am mai batut 30 de secunde, pana s-au amestecat bine. Gustati. In etapa asta puteti pune mai mult sau mai putin zahar. E dupa gust.

Crema asta de branza cu frisca batuta am adaugat-o straturi in pahar. Deci avem biscuiti maruntiti, crema de branza, zmeura, biscuiti, crema de branza, zmeura si un final sprinkle de biscuiti. Si e yum! Enjoy!

Eat responsibly!

Cascada Tamina

Va povesteam in articolul cu reteta de chec cu lamaie ca ne-am mutat de curand la munte. M-am gandit ca ar fi util sa scriu pe scurt aici ce facem noi cu doi copii mici in weekend in imprejurimile Brasovului. Eu una m-am mutat hotarata sa nu mai stam doar acasa in weekend. Noi suntem din fire destul de comozi, si ne place sa stam acasa pe terasa noastra, cu gratarul nostru si cu musafirii nostri. Insa cu atata frumusete in jur ar fi chiar pacat sa facem doar asta si sa nu exploram un pic.
Cand eram mica imi amintesc ca faceam drumetii cu parintii de fiecare data cand mergeam in concedii la munte. Eram activi, ne plimbam impreuna si ne rataceam des:) Apoi a urmat o perioada in care am inceput sa mergem cu prietenii la munte si cumva escapadele astea se concentrau mai ales pe gratare si somn. De...ca in studentie. Acum insa redescopar frumusetea iesirilor in natura si vreau sa impartasesc si cu voi, pentru ca poate e cineva acolo ca s-a pierdut la fel ca noi printre gratare si a uitat de ce e frumos sa mergi la munte.
Noi avem 2 copii mici de 5 si 3 ani. Si cu ei am urcat weekendul trecut la Cascada Tamina. Traseul incepe de la Timisul de Sus. Gasiti aici un link cu locatia. Noi am folosit destul de mult gps-ul ca sa vedem pe unde suntem pe drum si cat mai avem pana la destinatie. 


Traseul are in jur de 4 km si se poate parcurge pe drum forestier, mai usor si cu urcare lina, sau pe drumul marcat, ce taie serpentinele, care este mai scurt, dar si un pic mai abrupt. La urcare l-am ocolit gandindu-ne in mod deosebit la mezinul familiei care are doar 3 ani si ni se parea cam mult pentru prima lui aventura montana. Oricum el a obosit destul de repede si s-a cerut pe umerii tatalui cam tot drumul la urcare. Dupa o ora si jumatate ajungeam la baza Cascadei Tamina, unde ne-am si oprit. In continuare drumul este prin canionul format de apa si este dificil si pentru adultii fara experienta si neechipati, cum eram si noi. 


La coborare a fost cum era si normal, mult mai usor. Ba chiar la un moment dat ne-am facut curaj si am scurtat serpentinele pe drumul marcat. Si a fost extraordinar de frumos. O padure cu brazi inalti asa cum n-am mai vazut. Si din loc in loc cortina de brazi se spargea si am putut admira crestele muntilor din departare (nu ma pricep la geografie, dar mi-am propus sa studiez putin pe viitor ca sa stiu si eu la ce munti ma uit si ma minunez).




Ceva informatii in plus gasiti pe site-ul muntii-nostri.ro. Un scurt citat cu indicatii mai exacte decat stiu eu sa dau: "De la gara Timișul de Sus mergem circa 800 de metri pe DN1 spre sud până la intrarea în traseu. Pe partea stângă a drumului trecem peste un pod de piatră și după circa 40 de metri cotim la dreapta urmând drumul forestier de pe valea Pietrei Mici. Urmăm serpentinele drumului forestier pentru 3,9 kilometri și pe partea dreaptă vedem un panou descriptiv pentru cascada Tamina. Pentru a vizita cascada și canionul, coborâm la dreapta pe lângă panou"

Chec cu lamaie


De curand ne-am luat casa la spinare si ne-am mutat la munte. Ne doream sa facem asta cam de cand ne-am indragostit unul de altul, eu si al meu sot. Sau poate chiar dinainte. Dar nu parea ceva realizabil. Era prea departe, prea greu, prea complicat, prea...in afara zonei noastre de confort. Niciodata nu era momentul potrivit, pentru ca stiti cum e, atunci cand vrei sa faci o schimbare e mai greu sa te urnesti. Si mereu ne amageam si visam cu ochii deschisi la ce casa o sa ne facem noi intre munti intr-o padure cand vor pleca copiii la facultate. De parca copiii nu puteau pleca la facultate din casa dintre munti. Era musai sa plece de la campie. Anyway, ni se parea imposibil sa ne impachetam cu totul si sa ne mutam (iar) mai ales cand erau si 2 copii implicati.

Pana cand intr-o zi am zis hai si dupa ce am zis, foarte important, ne-am concentrat toate energiile sa facem sa se intample. Si Universul s-a concentrat cu noi. Acum admiram muntii pe geam si ne minunam in fiecare secunda de frumusetea lor. Suntem mai aproape de natura si planuim sa profitam de asta. Si sa ii invatam si pe monstruletii nostri galagiosi ce frumos e sa faci drumetii si sa culegi conuri de brad in padure. O sa va mai povestesc din aventurile noastre de la munte, asa ca stay close.

Si cum ziceam, ne-am mutat, ne-am schimbat un pic programul si ritmul si acum am ceva mai mult timp pentru gatit. Asa ca in weekend m-am dezlantuit un pic in bucatarie. Printre altele am facut si acest chec cu lamaie. Al meu sot este mare amator de prajituri cu lamaie. Sunt cam preferatele lui, asa ca a avut mare succes la audienta reteta asta.

Si incepe cam asa:
220 g unt topit si racit
2 oua 
4 galbenusuri
3 linguri de zeama de lamaie
2 lingurite de coaja de lamaie
310 g faina
Un plic praf de copt
300 g zahar
240 ml lapte

Cuptorul la 180C, cam ca de obicei. Apoi mixam ouale intregi si cele 4 galbenusuri cu zharul pana cand se deschid la culoare si isi dubleaza volumul. Adaugam untul topit, zeama si coaja de lamaie si jumatate din cantitatea de faina. Mixam bine si adaugam si laptele, apoi restul de faina si praful de copt. Turnam compozitia omogenizata intr-o tava de chec in care am pus hartie de copt si coacem vreo 40 de minute, sau mai exact pana cand se rumeneste deasupra si trece testul scobitorii. Timpul e relativ si mai variaza si in functie de tipul cuptorului. 



Dupa ce se receste prajitura se poate glazura. Eu am facut o glazura cu zahar pudra si zeama de lamaie. O cana de zahar pudra si cam o lingura de zeama de lamaie ar trebui sa fie suficient. Glazura nu trebuie sa fie foarte lichida. Si mai bine la inceput puneti mai putina zeama de lamaie si mai adaugati treptat. Sau daca iese prea moale mai puneti zahar pudra si tot asa.



Am fost tentata sa mananc glazura cu lingura, imi place maxim gustul ala dulce acrisor. Imi aminteste de cand mancam lamaie cu zahar cand eram mici. Am rezistat tentatiei insa si am pus-o pe prajitura pana la urma, de unde a mancat-o mezinul familiei pe furis.

Prajitura se tine la frigider daca cumva reusiti sa n-o mancati pe toata odata.

Eat Responsibly


PS Aveti grija, lamaile sa fie netratate. Daca nu gasiti, folositi mai bine coaja de lamaie la plic, cum e cea de la Dr Oetker.


Biscuiti cu poame

De curand am cumparat ultima carte a lui Jamie Oliver, cea cu preparate cu 5 ingrediente. Nu i-am putut rezista pentru ca il iubesc pe Jamie, ii iubesc pasiunea si il admir pentru modul in care reuseste sa o transmita si altora. E mult suflet acolo la el si de-asta cred ca il simt asa de aproape. 

Asa, ziceam ca am cumparat ultima lui carte. Prima reteta pe care am incercat-o a fost un esec total. Era o prajitura cu malai si ulei de masline. Da, instinctul mi-a spus ca nu, mai bine fac o mamaliga, dar pana la urma, in ciuda instinctului si in ciuda musafirilor care se strambau la ideea de desert cu malai, am incercat. Nu fu bun. Prea intensa aroma de ulei de masline, malaiul a ramas usor grunjos, prajitura nu s-a copt cum trebuie. Anyway, am aruncat rezultatul si am mancat niste bomboane la desert. 

Ieri insa am incercat o noua reteta si de data asta a meritat. Biscuiti cu mere uscate, sau poame, cum am aflat ca se numesc la noi. Poame am gasit la Mega, la cutie de 100g, fix cat era nevoie in reteta. Se fac rapid si se termina repede. Eu am mai umblat putin la cantitatea de zahar. In reteta erau 100 de grame. Eu am pus 70, dar cred ca mergeau si 50. Au iesit destul de dulci. Si am adaugat si scortisoara, care nu e in reteta originala, dar merele+scortisoara=dragoste asa ca nu m-am putut abtine.

Va trebuie:
100g poame (mere uscate)
100g unt rece nesarat
200g faina
5g praf de copt
70g de zahar (sau mai putin)
1 ou mare


In primul rand porniti cuptorul care trebuie sa fie bine incins la 200C. In robotul de bucatarie maruntiti merele uscate. Fin scria in reteta. Eu le-am maruntit pana la dimensiunea boabelor de orez. Peste mere puneti faina, praful de copt, untul rece, un praf de sare, zaharul si scortisoara. La robot din nou 2 minute in viteza pana se omogenizeaza toate cele. Inainte sa puneti si oul scoateti 3 linguri din compozitie si lasati-le deoparte. Apoi puneti oul si mai mixati 1 minut. Acum modelati niste bilute de aluat pe care le puneti in tava pe care o aveti la indemana si in care ati pus si niste hartie de copt. Bilutele le aplatizati cu podul palmei. Ar trebui sa arate ca niste chiftele cu diametrul de 4 cm. Deasupra presarati din compozitia fara ou pe care ati pus-o deoparte mai devreme. Apasati putin deasupra ca sa se lipasca de biscuiti. La mine compozitia de deasupra este mai alba pentru ca am separat-o inainte sa adaug scortisoara.


In cuptor stau 8-10 minute, pana cand se rumenesc. Sunt bune tare, ai mei le-au mancat azi pe post de masa de pranz. N-a fost chip sa ii conving sa faca altfel. Pe bune, uneori am impresia ca ma ignora complet si intentionat. Acum le fac mamaliga si ii amenint ca daca nu mananca nu mai iesim in parc dupa masa. Bad parenting, I know. Nu faceti ca mine. Dar mi-e foame pentru ca eu n-am mai apucat biscuiti. Si cand mi-e foame sunt un monstruletz.



Eat responsibly!




Tort trio de ciocolata (cheaters edition)


Si a mai trecut un an. Si anul asta care a fost am gatit tot mai putin. Atat de putin incat sotul meu a invatat sa gateasca doar ca sa nu moara de foame. Ii tot promit ca ma revansez in curand, ca imi revin la bunele obiceiuri culinare, dar e prea tarziu, nu ma mai crede si aproape ca m-a dat afara din bucatarie pentru ca si-a descoperit o noua pasiune: cea pentru gatit.

Mie una mi-e dor de experimentat in bucatarie, de incercat mancaruri noi si de invartit in oale cu zemuri gustoase. Dar asta e, cocutele au prioritate momentan si imi iau mult din timpul pe care alta data il petreceam in bucatarie. 

Long story short, de Revelion ne-am impartit responsabilitatile si mie mi-a revenit sarcina sa pregatesc desertul. Si cum voiam sa fac de mult tortul ala trio de ciocolata care e peste tot pe internet, m-am apucat de treaba, dar cu niste mici modificari ca sa mearga mai repede. Adica am trisat un pic. Asta am facut. Si am simplificat mult reteta. Am scos ouale din compozitie si am facut spuma de ciocolata doar cu ciocolata si frisca. Iar blatul, care e complet optional, l-am facut din biscuiti. Si n-am pus nici macar un gram de gelatina, my all time nemesis. Hai sa va zic mai pe larg.


Pentru blat - tava cu pereti detasabili 28 cm
200 g biscuiti Oreo
60 g unt topit

Primul strat de cioco
180 g ciocolata neagra 75% cacao
450 g frisca 
o lingurita de ness

Al doilea strat de cioco
180 g ciocolata cu lapte
450 g frisca
o lingurita de scortisoara

Al treilea strat de cioco
180 g ciocolata alba
450 g frisca
un plic de extract de vanilie

Blatul, care poate lipsi, l-am facut in robotul de bucatarie. Adica am pus biscuiti si i-am maruntit bine, apoi cu robotul pornit am adaugat untul si am mai amestecat pana s-au umezit biscuitii uniform. I-am pus apoi intr-o tava cu pereti detasabili si i-am presat uniform pe fundul tavii. Am dat tava la frigider.

Pentru straturile de ciocolata procedeul este acelasi si trebuie repetat de 3 ori pentru fiecare strat in parte. Am inceput cu ciocolata neagra pe care am topit-o la bain marie intr-un sfert din cantitatea de frisca. Aveti grija sa nu fie ud vasul in care topiti ciocolata, sau sa nu va sara picaturi de apa in ciocolata cand o topiti. Se poate taia si nu mai e asa de pufoasa spuma apoi. Mie primul strat mi s-a taiat pentru ca nu eram prea atenta la ce faceam, avand agatat de pantaloni un copil mic care avea niste intrebari arzatoare despre viata ce necesitau raspuns fix in momentul acela. Eram uda pe maini si cumva am stropit ciocolata fara sa realizez. Am dres-o pana la urma cu niste sfaturi de pe google, dar n-a mai fost chiar asa grozava cum ar fi trebuit. 

Anyway, cat invarteam cu o mana in ciocolata, cu cealalta mana bateam restul de frisca impreuna cu lingurita de ness. Frisca nu trebuie batuta bat. Mai mult la consistenta unei smantani groase. Apoi frisca batuta se amesteca cu ciocolata topita, cu miscari ample de sus in jos. Cand e bine omogenizata si are aceeasi culoare peste tot se pune peste blat intr-un strat uniform si se da la firgider.

Si tot asa cu straturile 2 si 3 de ciocolata. La al doilea aromam frisca cu scortisoara si la cel alb, cu vanilie. Intre fiecare strat tortul trebuie sa stea la frigider cam 30 de minute, pana se intareste stratul precedent. Ale mele s-au intarit destul de repede. Iar daca respectati cantitatile ar trebui sa aveti straturi egale de ciocolata. Ale mele n-au iesit egale pentru ca am masurat frisca din ochi, dar zau daca s-a plans careva. A fost delicios.


La final am ornat tortul cu cacao si niste nuci pe o parte pe care am avariat-o cand l-am scos din tava.  Si langa am mai facut si un sirop de visine. Mai taie din dulceata daca ai si ceva acrisor langa. Puteti folosi pentru decor fructe poaspete de padure spre exemplu si au acelasi efect. Ca sa aveti felii curate si drepte va recomand sa folositi un cutit cald pe care sa il spalati cu apa calda dupa fiecare taiere. 


Super simplu, v-am zis. Reteta am pornit-o bazandu-ma pe asta. Deci puteti face si doar un strat de ciocolata pentru un desert de duminica si e absolut delicioasa. Si rapida.



La final as zice sa va si urez ceva frumos, asa ca de 1 ianuarie. Sa aveti un an senzational! Cu bune de care sa va bucurati copios si cu putere ca sa treceti peste ce nu e chiar roz anul asta. Si sa fiti mai buni cu fiecare an ce vine. Numarati-va binecuvantarile si bucurati-va de ACUM!

Ma duc sa ma bucur si eu de un film cat dorm copiii si sotul ca sa-si revina dupa petrecerea de aseara.  De maine ma intorc la munca. Cocutele ma asteapta. Va las cu bine!







Eat responsibly!