Chec cu lamaie
De curand ne-am luat casa la spinare si ne-am mutat la munte. Ne doream sa facem asta cam de cand ne-am indragostit unul de altul, eu si al meu sot. Sau poate chiar dinainte. Dar nu parea ceva realizabil. Era prea departe, prea greu, prea complicat, prea...in afara zonei noastre de confort. Niciodata nu era momentul potrivit, pentru ca stiti cum e, atunci cand vrei sa faci o schimbare e mai greu sa te urnesti. Si mereu ne amageam si visam cu ochii deschisi la ce casa o sa ne facem noi intre munti intr-o padure cand vor pleca copiii la facultate. De parca copiii nu puteau pleca la facultate din casa dintre munti. Era musai sa plece de la campie. Anyway, ni se parea imposibil sa ne impachetam cu totul si sa ne mutam (iar) mai ales cand erau si 2 copii implicati.
Pana cand intr-o zi am zis hai si dupa ce am zis, foarte important, ne-am concentrat toate energiile sa facem sa se intample. Si Universul s-a concentrat cu noi. Acum admiram muntii pe geam si ne minunam in fiecare secunda de frumusetea lor. Suntem mai aproape de natura si planuim sa profitam de asta. Si sa ii invatam si pe monstruletii nostri galagiosi ce frumos e sa faci drumetii si sa culegi conuri de brad in padure. O sa va mai povestesc din aventurile noastre de la munte, asa ca stay close.
Si cum ziceam, ne-am mutat, ne-am schimbat un pic programul si ritmul si acum am ceva mai mult timp pentru gatit. Asa ca in weekend m-am dezlantuit un pic in bucatarie. Printre altele am facut si acest chec cu lamaie. Al meu sot este mare amator de prajituri cu lamaie. Sunt cam preferatele lui, asa ca a avut mare succes la audienta reteta asta.
Si incepe cam asa:
220 g unt topit si racit
2 oua
4 galbenusuri
3 linguri de zeama de lamaie
2 lingurite de coaja de lamaie
310 g faina
Un plic praf de copt
300 g zahar
240 ml lapte
Cuptorul la 180C, cam ca de obicei. Apoi mixam ouale intregi si cele 4 galbenusuri cu zharul pana cand se deschid la culoare si isi dubleaza volumul. Adaugam untul topit, zeama si coaja de lamaie si jumatate din cantitatea de faina. Mixam bine si adaugam si laptele, apoi restul de faina si praful de copt. Turnam compozitia omogenizata intr-o tava de chec in care am pus hartie de copt si coacem vreo 40 de minute, sau mai exact pana cand se rumeneste deasupra si trece testul scobitorii. Timpul e relativ si mai variaza si in functie de tipul cuptorului.
Dupa ce se receste prajitura se poate glazura. Eu am facut o glazura cu zahar pudra si zeama de lamaie. O cana de zahar pudra si cam o lingura de zeama de lamaie ar trebui sa fie suficient. Glazura nu trebuie sa fie foarte lichida. Si mai bine la inceput puneti mai putina zeama de lamaie si mai adaugati treptat. Sau daca iese prea moale mai puneti zahar pudra si tot asa.
Am fost tentata sa mananc glazura cu lingura, imi place maxim gustul ala dulce acrisor. Imi aminteste de cand mancam lamaie cu zahar cand eram mici. Am rezistat tentatiei insa si am pus-o pe prajitura pana la urma, de unde a mancat-o mezinul familiei pe furis.
Prajitura se tine la frigider daca cumva reusiti sa n-o mancati pe toata odata.
Eat Responsibly
PS Aveti grija, lamaile sa fie netratate. Daca nu gasiti, folositi mai bine coaja de lamaie la plic, cum e cea de la Dr Oetker.
