Inele de ceapa

11:32 ime 6 Comments

Va scriu cu jumatate de fata amortita de anestezia din doua fiole pe care mi-a facut-o dentistul. A zis ca o sa ma tina toata seara, dar in timp ce scriam primul rand...m-a lasat...si acum imi pare rau ca m-am vaitat ca am jumatate din fata amortita, ca nu imi simt buza de jos si urechea dreapta...acum ma doare...rau...si joi ma duc iar:(

Si cand ma gandesc ca prima intrebare a doamne stomatolog a fost "Incercam fara anestezie?". Eu i-am raspuns foarte sigura pe mine si cu o figura sigur speriata "NU!!!". Si saraca mi-a facut o injectie si cand a inceput sa trebaluiasca in gura mea eu ma tot fataiam pe scaun si mi-a mai facut una sa stau linistita:)))

Partea buna (cred) e ca am scapat de nervi:) 

Lasand maselele la o parte, pentru ca oricum lucrarile abia au inceput si va mai povestesc si alta data, va las cu reteta pentru Inele de ceapa. O gustare care se face cu lacrimi!


Ingrediente
2, 3 cepe mari
75 g faina
1/2 lingurita praf de copt
sare si piper
2 linguri amidon
1 ou batut
125 ml lapte
pesmet


Cepele le taiem rondele de 0.8 mm:) si separam straturile cu grija fara sa rupem cercurile. Lasam ceapa deoparte si amestecam faina cu praful de copt, sarea, piperul si amidonul. Oul batut il amestecam cu lapte si apoi cu ingredientele uscate. Incingem o tigaie adanca cu mult ulei (cam jumatate). Dam rondelele de ceapa prin compozitia lipicioasa si apoi prin pesmet, dupa care le prajim fara sa le ingesuim in tigaie pana devin aurii. Minunatii! Reteta am luat-o de la Articook. Alti oameni minunati care gatesc numai bunatati.


Stiu ca nu pare dar in momentul asta am niste dureri groaznice. Ma duc sa ma culc...

6 comments:

Clafoutis cu cirese

13:03 ime 1 Comments

Si am aflat eu de la Alison (vezi Alison's Trials) ca exista prajitura asta numita Clafoutis. Si mi-am zis, ce nume interesant si de oameni inteligenti. Daca fac prajitura asta, numai cand ma intreaba lumea ce am mai gatit si le zic Clafoutis ii dau gata. Da una e sa ii dai gata cu numele, alta e sa-i dai gata cu gustul. Si va zic ca gustul este de wow!

Si dupa ce m-am hotarat sa fac Clafoutis, m-am dus in Cora la shopping. Si daca tot eram la Cora, am zis sa iau si cirese tot de-acolo, sa nu mai opresc in piata. Si-am luat. Si-am ajuns acasa si m-am apucat sa le dezsamburesc (stiu ca nu e un cuvant in romaneste, dar mie imi place). Si dezsamburesc eu una, doua, noua...din toate ma saluta politicos niste domni viermi draguti deranjati din somn de degetele mele dibace...

Ce sa fac, ce sa fac...Super Iubitu' to the rescue! S-a dus el si mi-a luat alte cirese de la Aprozar? S-a dus. Si trezit din somn dulce tin sa mentionez. De-asta gatesc eu cu dragoste pentru el. Ca s-a dus la oamenii aia la magazin si a mancat jumatate de kilogram de cirese si niste visine inainte sa cumpere...sa fie sigur ca nu au viermi:)

Si asa cu Clafoutis asta. Tres bon I tell you. Merita incercat!


Ingrediente

500 grame de cirese,
(de preferat nu de la Cora)
3 oua,
80 grame zahar,
100 grame faina,
200 ml lapte,
1 pliculet cu zahar vanilat,
1 virf de cutit de sare,
1 lingurita de unt



Ungem o tava cu unt si punem pe fundul ei multe cirese dezsamburite. Incingem cuptorul inainte de toate pe la 180 de grade.

Luam robotul de pe unde il avem bagat si frecam mai intai ouale cu zaharul si zaharul vanilat. Adaugam incet faina si putina sare, iar apoi treptat, in fir subtire, laptele. Turnam compozitia peste cirese si, dupa ce ne minunam de cat de simplu a fost totul (cu exceptia operatiunii de dezsamburit), dam tava la cuptor cam 40 de minute. E gata cand trece testul cu scobitoarea, nu cand trec 40 de minute. Timpul depinde intotdeauna de cuptor.

Operatiunea de amestecare se poate face si cu telul, de mana, daca suntem mai vanjosi.


Et voila! Clafoutis aux cerises! (Google translate:))))

PS Alison's Trials Rulz!

1 comments:

Little Bunny Lou

12:40 ime 0 Comments

Tocmai ce am terminat de gatit patru feluri de mancare...intr-o singura seara. Pe cel mai important, imensul pui din frigider, iar l-am amanat ca n-am mai avut chef. Maraton a fost, nu altceva...

In weekend, sambata, am gatit toata ziua. M-am pregatit pentru gratarul "electronic" care ne asteapta incins de fiecare data in Padure la Baneasa. Am pregatit iar nelipsita ceafa de porc la care m-am convins ca nu vom renunta niciodata orice ar fi...dar cel putin am reusit sa strecor si eu niste noutati pe gratar. De data asta a fost un hamburger de vita cu mozzarella care a iesit mai bun decat ma asteptam. Ma lansez in facut de gratare. Baietii nu cred ca se vor supara atata timp cat nu ma bag peste ceafa lor:) Zic bine baieti?

Daca tot mi-am luat obiectiv nou am pozat artistic busuiocul si menta care rezista voiniceste pe balcon. De altfel, de cand cu noua jucarie, pozez artistic cam orice...scobitori, sare, praf si mustati de pisici....


Pentru ca ne rodeau stomacelele (mai ales pe mine, obisnuita sa mananc din 3 in 3 ore ca Lou:)) am prajit rapid niste inele de ceapa. Very yummy si sigur vom repeta si cu alta ocazie.

 

Iata si hamburgerii de care va ziceam. Deliciosi au iesit va zic. Urmeaza un post cu reteta.


La desert am facut Clafoutis cu cirese, adica o clatita mai groasa la cuptor cu cirese.


Dupa un weekend vesel, cu planuri marete si mancare delicioasa langa prieteni dragi, am ramas cu multe poze si multe retete de postat.

Lovely little bunny baby Lou

Spor la planuit si voua ca noi nu mai contenim...planuim fericiri, copii, vacante si stalpi de rezistenta...voi?

0 comments:

Chec cu sofran

12:15 ime 1 Comments

Acesta este cel mai pufos chec pe care l-am facut ever. Poate si din cauza ca e doar al doilea...dar sa trecem peste asta:)



Amestecam
200 g de faina
150 g zahar
3 oua
100 ml lapte
50 g unt
fulgi de nuca de cocos
1 plic zahar vanilat
2 lingurite rase de praf de copt
(eu am pus un plic)
un varf de cutit de sare
un praf de sofran


In primul rand incingem cuptorul la 180 de grade. Ungem o tava de care avem cu unt si tapetam cu fulgii de cocos. Daca aveti o tava rotunda cu model pe fund e mai de efect. Dar merge foarte bine si intr-o tava traditionala de chec. 

Apoi trecem la preparare. Frecam ouale cu zaharul pana se plictisesc si fac spume. Eu le-am pus in robot, l-am pornit si le-am lasat sa se agite in voie. Faina se amesteca cu praful de copt si un varf de cutit de sare. Cat se agita ouale cu zaharul, punem la fiert laptele cu sofranul. Cand da in fiert il punem peste unt si amestecam pana se topeste. Punem peste ouale care acum ar trebui sa aiba o consistenta cat de cat pufoasa, laptele cu sofran si unt. Le amestecam si adaugam treptat faina. Dupa ce toate ingredientele s-au amestecat bine, turnam compozitia in tava si o dam la cuptor cam 30 de minute. Efectuam spre sfarsitul perioadei de coacere testul cu scobitoarea. E posibil sa fie gata mai repede sau mai greu in functie de cuptor. Eu am uitat iar ca am ceva in cuptor si s-a rumenit mai tare:) Da a fost delicious!



Ma duc sa lesin langa pisoii deja lesinati de caldura...

PS: Un chec mai aratos ca al meu la Alison's Trials si la Minimalista.



1 comments:

Risotto cu rosii

11:31 ime 0 Comments

Toata saptamana m-am chinuit sa gatesc ceva bun. Luni am calcat pentru ca nu mai aveam nicio haina nemototolita, marti am fost la suc si am mancat in oras destul de scump si nu destul de bun, iar miercuri, in sfarsit, singura acasa fiind, am reusit! Nu am gatit de foame ca sa fiu sincera, am gatit mai mult ca sa-mi testez noul si minunatul obiectiv de 50 mm. Nu-l mai dau jos si pozez tot ce misca, dar mai ales tot ce nu misca. Trebuie sa vad ce poate, nu? Si ce nu poate:)

Am inceput cu un risotto cu rosii, foarte rosu si foarte bun. Asta pentru ca am ramas marcata ca gulasul de la munte nu a fost destul de rosu...am simtit nevoia sa gatesc o mancare rosie:)

We need
250g orez pentru risotto 
(eu am folosit orez bob cu bob, care dupa parerea mea, tot mancarea aia de orez e...)
1 ceapa tocata marunt
50 g de unt
250 ml supa de legume (1/2 cub la 250 ml apa)
500 ml pasta de tomate (Cirio forever)
500 g rosii cherry 
(eu nu le-am cantarit...am pus asa, vreo 15 rosiute)
100 g branza mozarella taiata in felii maricele
parmezan ras si busuioc pentru servit


Pornim la drum topind jumatate din cantitatea de unt intr-o tigaie adanca (eu am o minunatie de tigaie de la ikea de care nu se lipeste (aproape) nimic). In unt calim putin ceapa, pana devine translucida, apoi adaugam orezul si il calim pana devine si el translucid. Adaugam supa si sosul de tomate si lasam sa fiarba pana se absoarbe tot lichidul. Chiar daca aveti o tigaie ca a mea, minunata si nelipicioasa, trebuie sa mai mestecati din cand in cand, pentru ca altfel, simtindu-se neglijat, orezul se va lipi cu siguranta.


Si fierbem, fierbem, iar cand lichidul s-a absorbit aproape de tot adaugam rosiile intregi si bucatile de mozarella. Mai lasam pe foc 5-8 minute, sau pana cand rosiile se gatesc la consistenta care va place si branza mozarella de topeste. Amestecam ocazional. Oprim focul si adaugam restul de unt, sare si piper (astea doua sunt optionale, pentru ca aromele sunt deja in mancare de la celelalte ingrediente). Se serveste presarat cu parmezan si busuioc proaspat tocat. Eu am un ghiveci de busuioc pe balcon care se ofileste in fiecare zi de la caldura, iar seara cand ma vede isi revine:)


Reteta la origini este la microunde. Eu nu am gatit niciodata la microunde si nici nu inteleg cum se face asta. Pentru mine cuptorul cu microunde este doar un aparat destul de mare si care ocupa mult loc in bucatarie, pe care il folosim ca sa incalzim portii de mancare fara sa mai murdarim alte oale pe aragaz...Daca va intereseaza metoda vedeti aici.


Revin cu desertul:)

0 comments:

Plaiu Foii II

11:06 ime 0 Comments

Si ne-am intors in Plaiu Foii. De data asta pentru activitati ceva mai educative. Am invatat multe si ne-am bucurat de soare...mult soare.

Mancarea din pacate, pentru ca despre asta imi propusesem sa scriu, n-a fost prea impresionanta:(

A fost Gulas, pe care sincera sa fiu mi-l imaginam mai rosu...insa avand in vedere ca nu am mancat niciodata, nu pot sa comentez.


Dupa gulas a mers o bere...de fapt au mers mai multe:)


Si a doua zi ne-am dres cu o ciorba buna de vacuta mai batrana asa...


Dupa ciorba care ne-a dat puteri ne-am facut curaj si am facut trasee...lucru pe care eu nu credem vreodata sa-l fac...as fi pus mai multe poze, dar nu prea am facut...am fost prea ocupata sa fiu atenta sa nu-mi rup vreun picior, ceva...


Am ajuns cu bine la poalele muntilor si anticipand febra musculara ce ne astepta ne-am delectat cu o portie de papanasi de la Cabana Plaiu Foii la care mi-as dori din tot sufletul sa petrec un weekend.


Si asta a fost. A doua vizita cu drum lung si calduros pana in Plaiu Foii. La mare cand mergem?

0 comments:

Plaiu Foii I

10:42 ime 2 Comments

Ne-am intors. Ne-am intors de luni, dar abia acum am ajuns si la capitolul blog. A fost un weekend cu ploaie si cu drum lung, un weekend in care nici n-am dormit, nici n-am petrecut...Si acum cand am uitat tot ce voiam sa scriu aici si ma chinui si incerc sa ma concentrez sa imi aduc aminte, Iubitu' ma tine de vorba si nu intelege de ce nu il bag in seama. OF!

Asa, am fost la munte...munte pe care nu prea l-am vazut pentru ca a fost nor tot timpul. Si cum bine stim muntii sunt cu capul in nori...iar mi-a distras ceva atentia si am uitat ce voiam sa scriu...ma uit si la un film pe HBO cu niste unii care danseaza si se intrec de zor in dans si par foarte afectati de lucruri nu foarte importante...sa-i lasam sa danseze si sa revenim la subiect.

La munte a fost frig, ud, nor, nu am mancat mult, nu am baut mult, nu am dormit mult, nu am facut mai nimic din cele ce se fac in general in road trip. Urmeaza inca o iesire in weekend si mi-e groaza de drum! Si vreau soare!

Va las cu poze:



 

El este Hector cel protector, care nu cred ca intelegea romana...oamenii de acolo vorbesc mai mult in alte limbi:)


El este curcubeul care a decis sa ne faca sa uitam ca a plouat mult si ca a fost frig:)


Ea este nepotica dragalasa care a fost seninul din excursia noastra:)


Ma duc sa gatesc pentru maine...sa am spor zic.

2 comments:

Prajitura cu spuma de ciocolata alba si capsuni

13:22 ime 1 Comments

In cinstea verisoarei Alexandra care se intoarce in tari straine si mai civilizate astazi, am facut o mult promisa prajitura. Pentru ca imi place sa gatesc de sezon, am ales o prajitura de cu capsuni gatita la rece. Toata smecheria sta in cat de smecher e frigiderul si cat de norocos e bucatarul ca prajitura sa se inchege. Explic imediat.

Ca sa facem minunatia avem nevoie de
175 g biscuiti digestivi
75 g unt
400 g ciocolata alba (eu folosesc de menaj si e foarte buna)
400 g de capsuni
300 g crema de branza (Philadelphia e de preferat intotdeauna)
200 g smantana pentru frisca


Pentru blat sfarmam biscuitii si ii amestecam cu untul topit. Ii presam pe fundul unei tavi cu pereti detasabili si dam la frigider 30 de minute. Din ciocolata topim cam 375 de grame pe baie de abur, iar restul o pastram pentru ornat (merge la fel de bine sa nu ornam, asa ca daca vreti o puteti topi pe toata). Cat se raceste putin ciocolata, spalam, curatam, taiem si apoi pasam capsunile, cu exceptia a 6-7 bucati pe care le pastram pentru ornat. Frisca o batem bat, o amestecam cu branza si piureul de capsuni si apoi incorporam ciocolata. Turnam totul peste blat si dam la frigider o saptamana...peste noapte de fapt, dar a mea a iesit cam fleosc asa ca recomand o saptamana sau putina gelatina. Eu n-am pus gelatina pentru ca gelatina si cu mine nu suntem prietene. Nu ma place si nu o plac si mai bine tin prajitura o saptamana in frigider.



In concluzie, dupa ce sta peste noapte in frigider ar trebui sa fie tare...cel putin asa zic astia in reteta, dar cred ca ei au un frigider mai destept, nu Arctic ca al meu...a mea a iesit partial moale...dar mancabila. Nu prea mi-a iesit nici ornatu' cu capsuni si cioco alba...capsunile au fost cam uratele si n-am avut ce alege din ele, iar ciocolata alba o topeam si mi se si intarea cand o luam cu lingura si incercam sa drizzle the cake...in final am stropit-o si am pictat cu o scobitoare niste dungi...


Dupa desert am facut o excursie cu bicicleta pana la Dristor Budapesta si ne-am luat cate o shaorma cu de toate! Anticipez o noapte agitata. Acum ma chinui sa diger.

1 comments:

Crisp prosciutto, pea & mozzarella salad with mint vinaigrette

12:18 ime 0 Comments

Vedeti ce titlu fancy am. Mai pe romaneste ar insemna mazare cu ceva salam prajit si un pic de cas:) 

Avand in vedere ca nu am mai postat de foarte mult timp si nici timp de gatit nu am avut, ca de, distractie mare a fost in ultimul timp cu nunti de surori si multe rude galagioase, postez o reteta pe care am facut-o acum vreo doua saptamani si mi-a placut. Se face usor si e de efect, asa, ca aperitiv cand aveti musafiri fitosi:)


Ingredients
6 felii de prosciutto (sau cate are pachetul)
100 g de mazare (oficial asa e reteta, eu am pus fara numar ca mi-era foame)
cam 125 g de mozarella (ochiometric asa)

Pentru sosuletz
sucul de la 1/2 portocala
1 lingura ulei de masline
o mana de frunze de menta tocate


Prosciutto il prajim fara ulei intr-o tigaie, pana se increteste. Il scoatem sa se crocanteasca pe servetele de bucatarie. Mazarea o fierbem...pana se fierbe, dar nu prea mult, sa nu scoatem toata vlaga din ea. Pe o farfurie asezam cateva felii de mozarella, punem mazarea peste si prosciutto deasupra. Peste ele turnam sosul preparat din ingredientele de mai sus. Mancam repede pana nu vine Iubitu' acasa sa manance tot!


Astazi a fost seara de karaoke...cred ca vecinii sunt in al noualea cer...le-am cantat de toate...ma duc sa-i mai bucur inca o data cu Valerie (Amy Winehouse).

0 comments: