Fish pie fillets

10:33 ime 0 Comments

Mda, ziceam ca astazi pe langa activitatile de baza (mancat si stat in pat) bag si o reteta pe blog. Nu va imaginati ca am gatit. Nu am gatit si nici nu voi mai gati pana in primavara probabil...Rascolesc prin retete vechi si nedetaliate ca sa tin blogul viu si ca sa nu uit sa scriu. In rest sunt putin trista ca nu pot sa merg la cumparaturi de niciun fel. Nici de Craciun nici de bebe. Dar zic mersi ca internetul este un magazin mare in care gasesti de toate. Aproape am rezolvat-o cu cadourile de Craciun. Acum astept curierii. I-am programat cate unul pe zi asa sa nu ma plictisesc si sa mai vad si eu oameni:). Am comandat si patut si un pom de lipit pe perete ca sunt tare la moda acum. Si sunt si frumosi ce sa zic. In seara asta vine nenea cu livrarea si abia astept sa vad cum arata.

Deviem. Sa revenim la reteta usoara de peste cu branzica.

Avem nevoie de
4 fileuri de cod (sau orice peste alb)
100g crema de branza
o legatura de marar
200g de creveti mititei gatiti
4 foi de placinta
ulei de masline
o lingura de parmezan ras



Inainte de toate dam drumul la cuptor la 200C. Punem pestele intr-o tava pe hartie de copt si il asezonam cu sare si piper. Crema de branza o amestecam cu mararul tocat si crevetii si o intindem cu grija pe fileurile de peste. Acum smecheria cu foile de placinta. Ungem cu ulei cele 4 foi si le taiem cam la latimea fileului de peste. Apoi le mototolim in mana si le punem peste branzica. Trebuie sa arata asa sifonate. O sa fie aurii si crocante dupa ce se coc. Pe deasupra presaram parmezan de fitze asa si dam la cuptor cam 10 minute, pana se face pestele si foile devin aurii.

Merg cu fasole verde sau o salatica, asa mai de dieta si cu vin, da, un vin bun si rosu cum as bea eu acum dar n-am voie ca ametesc copilul in burta:). 





Dupa spitalizarile de saptmana trecuta miercuri ma duc la doctor sa vad ce mai face fi-mea. O simt ca a crescut si sper sa stea la caldurica pana la anu'. Maine planuiesc sa decorez ferestrele de Craciun cu luminite si ingerasi pentru ca nu mai am rabdare. Nu e prea devreme, nu?

0 comments:

Clafoutis cu prune

05:54 ime 2 Comments

Afara e o vreme trista, in casa e liniste si putin racoare. Iubitu doarme, motanii proaspat vaccinati dorm cu el, pe VH1 e Best of the 90s weekend, iar copila da din picioare in ritmul muzicii. Ii place Bon Jovi:). 

Eu m-am trezit bine azi si pentru ca astfel de zile nu sunt dese am profitat la maxim si am gatit ceva bun, dulce si cu prune. 


Pentru o tava mica de 20*15cm avem nevoie de:
4-5 prune mari rotunde si fara gust de la Carrefour
(cantitatea e orientativa in functie de marimea prunei...ideea e ca prunele sa acopere fundul tavii)
o lingurita de unt
6-7 curmale uscate (optional)
80g zahar
1 plic zahar vanilat
100g faina
200ml lapte
3 oua
un praf de sare

Prunele le spalam bine si le taiem cam in opturi. Le punem 2 minute pe foc cu untul si curmalele taiate si ele bucati. Doar cat sa se topeasca untul si sa sfaraie putin. Apoi le lasam de-o parte si facem aluatul. Ouale le batem cu zaharul si zaharul vanilat, apoi adaugam un praf de sare, faina si treptat laptele. Batutul poate fi realizat cu mixerul, robotul sau cu un tel. Omogenizam pana obtinem un aluat de consistenta celui de clatite. Il turnam in tava peste prune. Nu amestecam si dam la cuptorul incins la 180C (cuptor pe care l-am incins inainte sa ne apucam de treaba) cam 40 de minute. Ca sa fim siguri ca e coapta incercam in mijloc cu scobitoarea. Daca iese curata se poate manca putin calduta.


Ce as face diferit: As pune mai putin zahar. Cred ca 80g e ok daca nu punem curmale. Dar curmalele in general sunt dulci si vor indulci si mai mult prajitura. Asa ca daca va simtiti si voi dornici de experimente si puneti curmale, puneti cam 50g zahar. 

Bun si usor de facut Clafoutis-ul asta. Usor si pentru o femeie gravida cu restrictie la efort. Multumesc Alison's Trials ca mi-ai facut cunostinta cu el acum ceva vreme. Ce stiam eu ce e bun inainte sa te citesc pe tine?:) Si ce e tare e ca se poate face cu tot felul de fructe, atata timp cat acestea isi pastreaza forma la copt. Deci e ideal in orice sezon. Eu am mai facut si cu cirese aici.

Si asa am rezolvat si dilema prunelor artificiale de la Carrefour.

2 comments:

Supa crema de dovleac

05:23 ime 1 Comments

Supa asta este supa mea preferata din toate timpurile. Am mancat-o in prima mea delegatie peste hotare si de atunci m-am indragostit de ea. Nu mi-am inchipuit niciodata ca o sa o fac eu, acasa, vreodata. Astazi va readuc in atentie reteta pentru ca tocmai am terminat-o de facut si a iesit asa de buna...si merge azi pe ploaia asta gri...

Ne trebuie
un dovleac mai greu de 1 kg
2 cepe rosii
120 ml smantana pentru gatit
ulei de dovleac
1,5 l de supa de legume sau pui
un pumn de seminte de dovleac crude
sare, piper, nucsoara



Ca sa iasa buna buna, ideal este sa coacem dovleacul inainte. Adica punem pe cineva fortos sa il taie bucati si il bagam in cuptor sau in soba:) la 200C pana se inmoaie. Mancam o bucata asa, goala, iar restul il folosim la supa. Daca nu aveti dispozitie si timp de copt nu coaceti. Fierbeti miezul direct.

Asa. Punem o oala pe foc cu trei-patru linguri de ulei de care-o fi. Tocam doua cepe si le calim pana se inmoaie. Apoi punem dovleacul si supa de legume sau pui si lasam sa fiarba vreo 15 minute. Oprim focul si cremuim totul cu un mixer de mana. Apoi condimentam cu sare, piper, nucsoara dupa gust. Punem si ceva ulei de dovleac daca avem si smantana si mai mixam pana cand obtinem o culoare uniforma. Gustam, dregem daca e nevoie si ne infruptam. 




Bun!

1 comments:

Banana Bread (Muffins)

01:56 ime 0 Comments

Ieri am avut o zi proasta care a inceput bine. M-am trezit bine, m-am bucurat ca afara era soare si pentru ca nu aveam contractii m-am hotarat ca ar fi o idee buna sa ma aventurez pana la Unirii la H&M la raionul de maternitate. Nu de alta, dar vine iarna si eu nu mai intru in nimic. Asa ca m-am imbracat, l-am mobilizat pe Iubitu' care urma sa fie soferul de serviciu si cand sa iesim din casa stai sa vezi. Contractii una dupa alta. Zic ca mi se pare, ca ma strang hainele si dau ianinte. E, pana sa iesim din padure in drumul principal am anulat toata plimbarea si am facut cale intoarsa. Si restul zilei s-a petrecut in pat cu incordari si nervi ca de ce dupa zile bune de liniste m-a apucat iar??? Am adormit greu, pe la 2 si m-am trezit de dimineata un pic mai bine. 

E bine totusi ca in dimineata buna de ieri am reusit sa fac cateva poze pentru reteta de azi - Banana Bread Muffins. Nu e o reteta tocmai potrivita pentru briose. Banana Bread este o paine cu banane, deci aveam nevoie de o tava de paine/cozonac/chec. Dar cum (surprinzator) bucatariei mele super dotate cu tot felul de tavi/tavite si alte accesorii ii lipsteste tocmai acest tip de tava, am improvizat. 

Ingrediente
240g faina integrala
1 plic praf de copt
3 banane storsite
3 oua mari
150g iaurt degresat
o jumatate lingurita scortisoara
un pumn de merisoare
putin lapte la nevoie


Se fac simplu. Mai intai cuptorul. Ii dam drumul la 160C. Apoi amestecam ouale cu bananele si cu iaurtul si le batem cu telul pana se omogenizeaza. Le turnam peste faina amestecata cu praful de copt si scortisoara. Cu o lingura de lemn amestecam pana se face ca o coca. Punem si merisoarele si mai invartim de doua ori. Daca vi se pare prea tare sau prea uscata compozitia o puteti umezi cu putin lapte. Punem rezultatul in tava de briose sau in tava de chec tapetata cu hartie de copt. Daca facem briose le tinem la cuptor cam 40 min. Daca facem paine o tinem mai mult, vreo ora asa...Oricum, in ambele cazuri am terminat cand scobitoarea iese curata.


Se fac repede, cam ca mai toate retetele pe care le voi posta in viitor, pentru ca nu pot sta in picioare mai mult de 30 min si cateodata nici alea legate. Dar o iau incet, mai bat un ou, mai iau o pauza, mai cern niste faina, mai iau o puaza, etc. 

Briosele sau painea se mananca cu unt. Reteta originala le facea reclama ca fiind super healthy si propunea servirea cu margarina, dar eu nu sunt un fan...


0 comments:

Prajitura cu dovleac

12:42 ime 0 Comments

Pentru ca duminica m-am simtit un pic mai bine (de fapt ma plictisisem de imi venea sa ma urc pe pereti) am decis sa fac o prajitura. Da, dupa aproape 6 luni de "post" in bucatarie, cuptorul meu s-a bucurat din nou de niste arome minunate de dovleac si scortisoara. Si ca sa ma laud mai departe, astazi in ultima jumatate de ora de lumina naturala, i-am facut si cateva poze. 

Am cautat o reteta rapida, care sa nu ma tina mult in picioare si care in principiu sa nu implice altceva decat amestecarea ingredientelor intr-un castron cu mixerul. Am gasit la Teo si m-am apucat de treaba. Cu ocazia asta am descoperit ca aveam in camara 2 kg de faina expirata din aprilie (sau cel putin asa scria pe cutie, dar totusi, faina expira? ca imi amintesc ca mamaia o tinea in lada muuuuuult timp si nu avea nimic...), ca mai am zahar si ulei decat fix pentru prajitura asta si ca ar trebui sa fac curat in sertarul cu condimente. 

Cum ziceam:
4 oua
450g dovleac ras
200g zahar
250g ulei
250g faina
un plic praf de copt
o lingurita de sare
o lingurita de scortisoara
(cred ca ar fi mers si niste nuci in compozitie)


Mai intai pregatim dovleacul. Ras asa cum este il calim cateva minute intr-o tigaie, cat sa se inmoaie putin. Apoi il punem intr-o sita sa se scurga de sucul in exces. Cand s-a scurs si s-a racit il punem intr-un bol mai mare cu ouale, zaharul, uleiul. Bagam mixerul in ele pana se omogenizeaza. Cand s-au amestecat bine adaugam faina amestecata intr-un vas separat cu praful de copt, sarea si scortisoara. Amestecul se toarna intr-o tava dreptunghiulara tapetata cu hartie de copt si se da la cuptorul incins in prealabil la 180C cam 25-30 de minute, sau pana cand trece testul scobitorii. Amestecul va fi moale, sa nu va speriati. Prajitura va iesi umeda si va avea gust de placinta de dovleac.


Pregnancy update: Astazi am semnat cu curaj contractul de nastere la Regina Maria. Zic cu curaj pentru ca am semnat pentru nastere naturala. Oh, such fun! Am vizitat noua maternitate care arata ca un hotel. Sper sa nu ajung acolo mai devreme de februarie:)

0 comments:

Pui la cuptor cu morcovi lipiciosi

06:31 ime 0 Comments

Astazi am o zi in care ma simt tare inutila. Nu e prima si nu cred ca o sa fie ultima in viitoarele luni. Singurul lucru pe care il pot face fara riscuri e sa ma odihnesc, iar cand zic ca m-am odihnit destul si ca ma simt bine (adica nu ma doare si nu mi se contracta nimic) ma mai ridic si ma mai invart prin casa. Si ma gandesc cum ar fi sa sterg aia de praf sau cum ar fi sa asez nu stiu ce in sifonier. Si mi se taie rapid cand ma strange iar o contractie...Si ma intorc in pat si la pastile si la net. Si incerc sa ma incurajez si sa imi spun ca nu sunt inutila. Ca in momentul asta sunt mai utila decat am fost in toata viata mea pana acum, pentru ca pana la urma dospesc un suflet si trebuie sa am grija sa creasca bine si sa fie fericita.

Ca sa nu ne deprimam de tot zic sa continuam planul de detaliat si reinviat retete vechi de la inceputurile timidului meu blog. Astazi e cam innorat afara si tare mi-as dori ca din bucatarie sa simt o aroma de pui gras la cuptor cu miere si chimen. Bine, eu in fiecare zi mi-as dori sa simt miros de mancare in bucatarie. De ciorba acra si de mujdei de usturoi, de friptura de porc la cuptor si de placinte cu mere.

Dar pentru pui avem nevoie de:
un pui mare si gras
5-6 morcovi mari taiati rondele groase 
(daca va e foame rau aruncati in tava si cativa cartofi taiati felii mari)
o lamaie
o capatana de usturoi
o lingurita de seminte de chimen
o lingura de miere
85g unt moale
o legatura de patrunjel
o frunza de dafin
sare si piper


Pai ianinte de toate dam drumul la cuptor la 180C. Apoi punem morcovii (si cartofii) intr-o tava si ii stropim cu un pic de zeama de lamaie. Apoi ii amestecam cu doi catei de usturoi tocati, chimen, miere, jumatate din catitatea de unt, piper si putina sare. Peste morcovi punem puiul, dar nu inainte sa il torturam putin. Cum? Pai ii indesam undeva lamaia taiata in jumatati, dafinul, tulpinile de la patrunjel (ca frunzele le vom folosi la ornat) si restul de usturoi. Aruncam niste sare si piper pe el si gata. Ba nu e gata ca inainte sa-l bagam la cuptor il ungem bine pe piept cu untul ramas.


La cuptor il tinem mai intai 30 de minute, dupa care il scoatem si cu ajutor de la un binevoitor (sau cu imaginatie daca nu e nimeni in preajma) ridicam puiul si amestecam bine morcovii in tava. Apoi punem puiul la loc si il mai lasam la cuptor 40-50 de minute pana se patrunde bine. Cand e gata il lasam 10 minute sa se odihneasca, apoi il decoram cu patrunjel tocal si il mancam pe tot. 


Este de departe cel mai bun pui la cuptor pe care l-am mancat vreodata. Iar morcovii sunt EXTRAORDINARI! Dulci cu aroma de chimen. Vai ce pofta am...ma duc sa mananc ceva. Azi am in meniu orez cu spanac si ou de la Sister Dear care are grija de mine si ma hraneste cu bunatati:) I'm lucky!

English version here.





0 comments:

Acum un an

08:23 ime 7 Comments

Acum un an era cea mai frumoasa zi din viata mea (sau a noastra, da' nu vreau sa scriu ca nu am confirmat inca cu Iubitu':)). El ma incheia la fermoar si eu ii indreptam cu grija papionul.


De atunci baietii au mai crescut, dar tot nazdravani au ramas.


Am zugravit.



Am gatit si acasa mult, iar Iubitu' a spalat multe vase.


Am botezat cel mai frumos si cuminte baietel.


Ne-am plimbat, am petrecut, am mancat si am baut cu oameni dragi.

 

In concluzie, primul an de femeie serioasa a fost unul pe cinste. Au fost si momente proaste in mare parte datorate hormonilor mei crizati, dar parca nu mi le mai aduc aminte. Nu stiu de ce, dar cred ca anul viitor va fi si mai frumos, dar poate cu mai putin somn si mai multe zambete. Anul doi va fi in trei, iar restul in cel putin trei:)


7 comments:

Clatite cu sofran si somon

03:15 ime 2 Comments

Cand am inceput sa scriu aici nu am intentionat sa fac un blog cu retete. Imi placea sa fac mai mult poze, asa ca initial puneam mai multe poze si mai putine informatii despre cum se prepara delicioasele lucruri din poze. 

Acum ca am mai mult timp la indemana, timp pe care nu il pot folosi din pacate pentru a gati si poza retete noi, m-am gandit sa iau retetele de la inceput si sa le detaliez pe cele la care nu scrisesem mai nimic. 

Incepem cu clatitele cu sofran si somon, care sunt ideale ca aperitiv fency-trendy cand aveti un musafir ceva, sau ca mic dejun intr-un weekend rasfatat.


Avem nevoie de
2 oua
faina si lapte
(nu stiu cat exact...ochiometric asa...e ca la clatitele normale...sa fie compozitia ok)
o jumatate de lingurita de sofran macinat, pentru aroma si culoare
crema de branza 
(dupa preferinta - Almette, Philadelphia, etc)
marar
somon afumat


Facem compozitia pentru clatite, clasic, doar ca adaugam si praful de sofran. Presupun ca va descurcati, asa ca nu detaliez. In compozitie se poate pune si un praf de sare, dar nu e musai pentru ca umplutura va fi suficient de sarata. Mararul il tocam marunt si il amestecam cu crema de branza. Daca faceti clatitele intr-o duminica lenesa puteti sa cumparati o crema de branza cu verdeata si sariti peste marar, dar sa stiti ca tot mai bun e mararul fresh. Asa, clatitele gata facute le ungem cu crema de branza si marar, deasupra punem cateva fasii de somon, le rulam si le dam la frigider vreo 30 de minute. Apoi le taiem rondele ca sunt mai sexy asa.

Cantitatea de somon folosita tine de fiecare. Mie mi se pare oarecum gretos somonul afumat, asa ca nu pun prea mult. 

Compozitia de clatite o puteti face rosie daca puneti in ea putin suc de sfecla, sau verde daca o amestecati cu marar tocat. 


Si cam asta e. Sa va povestesc ceva si de pe frontul de gravidie? Pai de aici inainte, stau in pat pana in februarie. Asa ca daca stiti vreun serial interesant va rog sa imi recomandati, ca sa am cu ce sa imi umplu timpul:)

Gracias!

Later edit: Short English version for Tracy
Ingredients: 2 eggs, flour and milk, just enough to get a flowy crepes batter, half a teaspoon of powder saffron, cream cheese, fresh dill, smoked salmon.
Method: Prepare the crepes mix by beating the eggs and mixing them with the flour and milk until you get a fluid batter. Cook the crepes in a pan on both sides and leave to cool. Meanwhile chop the dill and mix together with the cheese. Fill the crepes with the creme cheese, lay a few stripes of smoked salmon and roll. Refrigerate for 30 minutes then cut in small slices. Enjoy!

2 comments:

Cheile Gradistei - Fundata

02:27 ime 0 Comments

Este ora 6.47 intr-o duminica dimineata. M-am trezit la 6 sa iau o pastila si n-am putut sa mai adorm la loc. Mi se intampla des, mai ales in weekend. Simtindu-ma nemaipomenit de inspirata, am zis sa va povestesc de saptamana la munte.

Hai ca m-am blocat dupa trei randuri...se pare ca sunt inspirata numai in gand. Cand am literele la mine, gandurile se imprastie...

Sa incepem usor. Dupa mai multe saptamani de concediu medical si o vacanta in Iatlia anulata, pofta de relax si plimbare la munte era maxima. In planul initial era anuala Colibita, insa avand in vedere burta neamatoare de plimbari lungi, ne-am reorientat catre munti mai apropiati si am ales vecinatatea Brasovului, mai exact Cheile Gradistei - Fundata. E tare frumos acolo. Undeva intre munti, sus de tot, dar nu am nicio poza sa va arat:((

Am plecat de duminica, in familie, 7 bucati, dintre care una mica, dar o pun la total ca mananca aproape ca un om mare si de acum face si la olita:) Lumea vesela, eu contractata maxim. Puse pe seama plecarii si incurajata ca e totul din capul meu am incercat sa ignor simptomele. Ce sa fac, daca am capul defect si uterul e legat la cap se pare, tac si rabd, iau pastile si gandesc happy thoughts.

Cand am ajuns acolo mi-a trecut. Lucru care m-a convins ca drumul a fost de vina si ca lucrurile vor merge bine. Ne-am cazat la o cabanuta din complexul mai sus mentionat, toata din lemn, frumusica foc, cu trei camere si un living...De fapt, livingul era mai mult un fel de hol cu o canapea...si atat. Usa nici macar nu se incuia, dar am cerut noi expres o cheie la receptie, ca totusi aveam de gand sa il folosim ca living si sa depozitam diverse in el, cum ar fi olita copilului...si, daca ne fura cineva olita?

In camera noastra (si nu numai, dar va prezint doar un caz, ca sa nu va plictisesc) geamul termopan de la Qfort avea niste mici probleme. Cand am intrat, din dorinta de aer proaspat de munte, am vrut sa deschid geamul. Am pus mana pe maner si acesta s-a atasat maxim de mine, in sensul ca am ramas cu el in mana. Iubitu' a sarit ca un cavaler in ajutor si a reusit intr-un final sa rabateze un geam care oricum statea putin rabatat pentru ca nu prea intra in rama si atarna si un pic intr-o balama. In timpul asta, intamplari similare si in celelalte camere. Mergem la receptie sa solicitam ajutor sau o alta unitate de cazare. Dupa cateva minute apare un baietandru spasit si cu mainile in buzunar. Era "instalatorul" pentru geamuri. Si se pune pe reparat. Strategia aplicata a fost "eu sau geamul". Instalatorul dadea cu geamul in toc, incercand sa-l dovedeasca. La fiecare lovitura care zguduia intreaga cabana, ma gandeam la reclama aia "-si rezista, si rezista, si rezista..." Ne uitam mirati la acesta noua metoda de reparat geamuri si nu mai aveam cuvinte. Instalatorul avea: "Auziti, eu pot sa inghid geamul, dar mai vreti sa il deschideti?" Eu: "A, nu, nu neaparat. Nu suntem fani aer curat. Preferam aerul statut de cabana de lemn. Cand vrem sa respiram putem iesi afara..."

In final am ramas nereparati si cu un geam fara maner. Iubitului i s-a facut un training rapid in deschiderea geamului tragand de marginea tocului si am supravietuit asa o saptamana. La 250 de lei pe noapte ce iti poti dori mai mult? Singurul geam care se inchidea bine era cel de la baie...Mai trist este insa ca din marturisirile Instalatorului am inteles ca stiau de mult de problemele pe care le au geamurile, dar n-au avut timp sa le repare. 

Povestea se aplica la vila Paltinul. Acolo am stat si nu stiu cum e in restul vilelor, hotelurilor, din acelasi complex. De afara, hotelurile mai mari pareau ok.

Au urmat niste zile de mancare si somn. Am mancat mai mult in restaurantul complexului, care desi avea mancare comestibila, aceasta nu era deloc impresionanta, deci nu prea am avut ce sa pozez. M-am gandit la un moment dat sa pozez snitelul de porc si snitelul de porc pane, ca sa vedem cu totii diferenta dintre ele, dar nu s-a ivit un astfel de moment. E buna ciulamaua cu mamaliguta si usturoi. Si Mimi ne-a relatat ca sunt bune si carnurile de zburatoare la gratar. E la dieta si le-a incercat pe toate. A mai scapat si in cate-o clatita din cand in cand, dar in majoritatea timpului a rezistat voiniceste!

Neimpresionanta, dar buna la gust este si prajitura casei. O placinta cu mere de casa, cu niste foi groase si putin (mai mult) arsa de jos + o pleasca de inghetata de vanilie deasupra. De apreciat totusi ca placinta a fost servita calda, in contrast cu inghetata rece. 

Am mancat un pranz si mai jos, la Cheile Gradistei Moeciu, unde meniul era la fel si unde am primit lectii importante de la un ospatar care cred ca voia mai mult de la viata. Cand i-am spus ca nu ne-a placut salata de ciuperci murate - si asta pentru ca ne-a intrebat, nu pentru ca suntem noi mofturosi - a tinut sa ne tina o teorie despre cum nu stim noi de fapt ce e aia salata de ciuperci murate. Ma rog...

In ultima seara am fost cu totii dati pe spate de ciolanul cu fasole (da, nu invers) pe care a decis Cumnatu' sa-l incerce. Aveti o relevanta fotografie mai jos. Stomacul Cumnatului a necesitat pastile in ajutor pentru a digera monstruozitatea. 


Am fost si de doua ori in Brasov, care e tare frumos si tare mi-as dori sa locuiesc in el...Prima data am fost in interes de burta contractata. Tot imi doream eu sa incerc serviciile medicale Regina Maria din Brasov. Marti dimineata am facut cunostinta cu medicul de garda, o doamna foarte draguta care m-a intors pe toate partile sa vada ce am si m-a incurajat sa bag la greu pastile daca mintea nu mi-o pot relaxa...Asa ca de atunci mai iau niste pastile in plus si stau cuminte cat mai mult intinsa. Super! 

A doua oara am fost sa ne relax si sa pranzim la Casa Hirscher despre care atatea laude auzisem. Si da, e laudata pe merit. Am mancat bine si bun la preturi putin peste medie totusi. Eu si Sil am mancat penne Hirscher, care sunt asa cu niste bacon parca, niste ciupercute si un sos de smantana. Foarte bune. 


Iubitu' a mancat zice el cea mai buna pizza ever. Dl Fe o delicioasa supa crema de ciuperci si o Dorada siciliana intr-un sos cu masline, iar Mimi, mai boring asa, un somon la gratar cu legume. 


A, si eu bineinteles ca am mancat si desert. Nu mai stiu cum le zicea in italiana (suna foarte bine), dar au fost mere rase si calite, fierbinti, pe un pat de crema de vanilie si acoperite cu un guguloi mare de inghetata cu nuci caramelizate. A fost buuuun. Nu prea dulce, nu prea greu si cred eu maxim de usor de facuta acasa. 


Deci v-am zis si de mancare, ca doar despte asta vorbim in general aici. Dar, nu inchei pana nu va mai zic si de cam unica noastra sursa de entertainment. Avand in vedere ca in livingul cabanei nu avem TV, in fiecare seara, dupa ce mancam, ne strangeam toti in jurul copilului care a avut rol de distractor sef. Asa ca iata-ne pe noi 6 in jurul copilului aflat pe olita, spre exemplu, incurajandu-l si aplaudandu-l. Da, stiu ca e blog culinar si eu am vorbit cam mult de olite, dar cam asta a fost punctul maxim al vacantei...Asta e viata de familie. O sa incerc totusi pe cat posibil sa nu pun pe aici retete de mancare pentru bebelusi...sau sa pun?



0 comments:

Cupcakes cu caise (Emily style)

02:00 ime 2 Comments

It's been a while...de cand am mai postat ceva. Sper ca nu ati renuntat cu totii sa ma mai urmariti. Sa stiti ca am circumstante atenuante si chiar daca nu pot inca sa divulg care sunt acestea, va rog sa ma credeti pe cuvant deocamdata si sa nu ma uitati chiar daca postez rar spre deloc. 

Acum vreo 2 saptamani am facut cele mai bune briose (de fat cupcakes, ca acum am aflat ca e diferenta intre ele). Nu va mint si nu mi se pare. Chiar sunt cele mai bune si astazi, daca ma tin puterile, le repet cu visine. De data asta insa mai jos aveti reteta cu caise:


Ne trebuie:

125g faina
200g zahar+2 linguri
30g cacao (cam 3 linguri)
o lingurita praf de copt
un praf de sare
110 g unt (cam jumatate de pachet) topit
2 oua
esenta de cafea
esenta de vanilie
4-5 caise taiate cubulete


Incepem prin a amesteca ingredientele uscate, fara zahar. In robot amestecam ouale cu zaharul bine, bine pana se albesc si devin usor pufoase. E momentul sa adaugam untul topit si esenta de cafea (sau 3 linguri de cafea calda). Mixam la viteza medie o vreme, apoi, incet, adaugam ingredientele uscate si mixam pana cand nu mai stim ce am pus in compozitie (adica pana la omogenizare). Daca punem si fructe, transferam compozitia intr-un castron si amestecam caisele cubulete, apoi cu o lingura impartim totul in mod egal in forme de briose. 

Cuptorul preincalzit la 180C asteapta sa coaca bunatatile cam 20-25 de minute. Cel mai sigur sunt gata cand trec testul scobitorii.

Pe deasupra ar fi trebuit sa avem un frosting pufos, batos si cu mot, doar ca mie nu mi-a iesit. Daca imi iese vreodata va zic cum sa-l faceti. Le-am ornat cu glazura de branzica amestecata cu zahar pudra, mai fleoscaita asa, dar va zic ca au fost the best. In final ar fi trebuit sa arate ca la experta Emily, dar n-a fost sa fie:) 


La noi ploua. La voi ploua? Si tuna. Tare! Si pisicile sunt speriate si se ascund pe sub pat asaracele:) Eu inca nu m-am coborat din pat si cred ca mai trag un pui de somn ca e racoare si bine...

Duminica reusita!

2 comments:

Pavlova cu capsuni

10:53 ime 3 Comments

Dupa ce am facut mega-placinta cu visine am ramas cu 4 albusuri si jumatate de cutie de frisca. In general fac risipa si arunc ce imi ramane. Dar nu ma intelegeti gresit, nu le arunc intentionat...adica le tin in frigider cateva zile si planuiesc sa fac ceva cu ele pana cand isi dau duhul si le aruc. Dar de data asta am zis gata! Nu se mai poate! Afara e criza (si ploaie) si eu arunc bunatate de ingrediente? Si zicand asta am pus de-o Pavlova:


Pavlova asta e o prajitura tare interesanta pe care desori am admirat-o in poze. Imi amintesc ca imi placeau mult bezelele cand eram mica, asa ca numai gandul la o bezea imensa ma incanta...Pentru ca asta e: o bezea mare, cu frisca si fructe, de preferat mai acrisoare ca sa compenseze gustul foarte dulce.

Dupa cum ziceam, aveam prin casa:
4 albusuri
o lingurita amidon de porumb
o lingurita otet (de vin alb, dar eu am pus de mere:)
225g zahar (va rezulta o bezea foarte dulce!)
esenta de vanilie
esenta de lamaie
cam 200 ml frisca
vreo 500g de capsuni, in acest caz 



In primul si in primul rand dam drumul la cuptor la vreo 160C. Si apoi:
- batem albusurile spuma relativ tare
- adaugam treptat zaharul mixand in continuu
- cand treaba se intareste bine punem amidonul si otetul
- mixam iar si ramanem surprinsi de cat de mult s-a intarit bezeua

Apoi, intr-o tava a aragazului pe care am intins din timp o hartie de copt punem bezeaua cea tare si o intindem cu o spatula. Trebuie sa aiba o forma de cerc cu un diamnetru de...nu stiu ca nu l-am masurat...sa fi fost vreo 25 cm. 

Dam cuptorul la 100C, sau foc f f f f mic si coacem bezeaua cam o ora si jumatate. Apoi oprim cuptorul si ne culcam, lasand bezeau in el peste noapte sa se raceasca complet. Fara sa-l deschidem!


Cand o servim, si nu inainte, batem frisca cu vanilia si lamaia sa fie aromata bine si o punem peste bezea. Apoi punem deasupra capsuni (sau: fructe de padure, kiwi, visine, cirese, caise, ananas, mango....long list). Cand e gata e bine sa aveti oameni in vizita si sa o terminati pe toata pentru ca tinuta la frigider imbatraneste repede si nu mai este chiar asa atragatoare fizic. Bezeaua o puteti face cu una-doua zile inainte, dar decorarea se face imendiat inaintea servirii. Textura este: crocant la suprafata, bezea cremoasa si moale in interior, frisca pufoasa si capsuni dulci-acrisoare.

Si acestea fiind spuse, maine e o zi speciala. Si pentru ca e o zi speciala, in seara asta pregatesc ceva special pentru niste oameni speciali care stiu ca undeva in sufletul lor se incadreaza inca in categoria celor pe care ii sarbatorim maine. Ca noi toti!

Si tot maine se intampla ceva minunat la initiativa Emily's Cupcakes. Vor fi Cupcakes pentru zambet, pentru ca gesturile mici ne transforma in oameni mari! 


Fiti buni maine (si mereu) si fiti un exemplu (asa, ca Emily) pentru cei ce inca se formeaza - copiii!

3 comments:

Placinta cu cirese

12:24 ime 6 Comments

Bai, deci mie imi plac ciresele sa stiti. Mult! Sunt printre fructele mele preferate si pe cat de mult imi plac ele pe atat de mult nu inteleg rostul visinelor pe Pamanat. Adica nu inteleg de ce arata la fel cele doua cand una e dulce dulce si carnoasa si cealalta e acra, acra rau...adica nu inteleg de ce nu arata ca lamaia, visinele...doar asa ca sa te induca in eroare?

Ma rog, o fi lume care aprecieaza si visinele, dar sincer, fara zahar langa ele...nu merge domne'. Asa ca proaspat intrate in sezon, ciresele au intrat si in bucataria mea, intr-o prajitura. Si n-am facut economie. Am dezsamburit:) un kil intreg pana cand toata bucataria, hainele si fata mea erau acoperite de stropi mici de suc de cirese. Dar a meritat efortul, pentru ca iata minunatie de placinta:


Pentru asta am avut prin casa, iar ce n-am avut am cumparat:
unt - un pachet intreg
faina - 560g
galbenusuri - 4
zahar pudra - 5 linguri
ulei de floarea soarelui - 4 linguri
niste apa
100g zahar vanilat (sau zahar normal+esenta de vanilie)
aproximativ un kil' de cirese
2 mere Granny Smith (adica mere verzi)
o lingurita de amidon de porumb
putin lapte


Blatul l-am facut dupa deja de multe ori testata reteta de blat de tarta. O gasiti la reteta cu Tarta cu capsune. Daca imi iese mie va rog sa nu va fie frica si sa incercati, eu fiind un adevarat antitalent cand vine vorba de aluaturi.

Am folosit o tava cu pereti detasabili de tort de 24cm, ca de tarta n-am cu pereti detasabili (daca vreti sa-mi faceti vreun cadou asta e) si doar 3 sferturi din aluat. Da, am facut prea mult si mai am in frigider o bila care imi ajunge pentru inca o tarta. Premeditez ceva cu peste si broccoli:) Am intins prima parte din aluat si l-am copt gol...cu boabe de fasole in el, stiti deja...cuptor preincalzit la 190C, 20 minute cu boabe si inca 5 fara.


Ciresele fara samburi le-am amestecat cu merele fara coaja taiate cubulete si cu zaharul si le-am dat la cuptor acoperite cu folie de staniol cam 25 de minute tot la 190-200C. Cand le-am scos am scurs sucul intr-o craticioara si l-am amestecat cu o lingurita de amidon de porumb. Chestia asta se tine pe foc amestecand frecvent pana se ingroasa putin. Apoi se toarna peste amestecul de cirese pe care intre timp l-am pus in blatul deja copt. Placinta se acopera cu restul de aluat. Marginile se lipesc usor daca ungem aluatul cu putin lapte sau apa si presam bine. Avem grija sa taiem aluatul care e in plus, sa facem niste gaurele in mijloc sa iasa aburul, sa ungem cu putin lapte capacul si sa presaram cu o lingura de zahar. Mai dam la cuptor cam 25 de minute, sau pana cand capacul devine auriu. 


E bine sa aveti ceva frisca la indemana pentru servit si cateva cirese mai aratoase pentru ornat. Si invitati, pentru ca e mult pentru o persoana si nu va veti putea opri dupa o portie, sau dupa doua, sau dupa trei...si nu e bine pentru silueta...

6 comments:

Painica cu ceapa verde la tigaie

08:28 ime 5 Comments

Painica asta am gustat-o cand mi-am etalat talentul la Barbizon alaturi de Andreea ChineseFood. Ea a facut minunatia si de atunci ma tin sa o prepar, mai ales ca Iubitu' ma tot batea la cap. Asa ca azi am zis sa-i fac o surpriza pentru ca a muncit inca din zori si i-am pregatit-o pentru pranzul tarziu de la ora 5. 


Ingrediente (asa cum zice Andreea)
200g faina
100ml apa
1 ou
1 lingurita sare
2 lingurite zahar
1/2 lingurita drojdie uscata
1 legatura ceapa verde
2 lingurite seminte de susan
ulei de susan
(eu am pus ulei de masline ca n-am avut de susan)



Mai inati am amestecat faina cu o jumatate de lingurita de sare, o lingurita de zahar, si drojdia. Am facut o gaura in mijloc si am pus oul batut cu apa. Am amestecat totul pana am obtinut o coca lipicioasa, apoi am lasat la dospit cam o ora. Eu in general am probleme cu dospitul...asa ca azi am bagat castronul cu coca la dospit in cuptorul cald. Facusem ceva la cuptor inainte si era inca putin cald. Mi-a venit ideea dupa ce timp de 40 de minute coca mea nu a crescut deloc la temperatura mediului inconjurator, chiar daca am invelit-o cu o patura. 


In final, dupa ce s-a dospit, am scos-o din castron pe blatul dat cu faina, am framantat-o putin pana ce am obtinut o minge si am intins-o cu sucitorul, subtire. Am uns-o cu ulei, am presarat-o cu sare si am adaugat ceapa verde tocata. Apoi am rulat foaia de aluat, iar ruloul l-am rulat la randul lui sub forma de melc. Melcul l-am presat putin cu mana, iar apoi l-am presat cu sucitorul, cu grija ca sa nu iasa ceapa, pana cand a ajuns la dimensinile tigaii. 


Painica am uns-o cu putina apa in care am topit o lingurita de zahar (a doua din reteta) si am presarat-o cu seminte de susan. Am pus-o in tigaia incinsa si unsa cu putin ulei de masline pe partea cu susan. Am uns si cea de-a doua suprafata cu apa si zahar si am presarat-o cu susan si am acoperit tigaia cu un capac. Painea se coace la foc foarte mic (eu am copt-o pe ochiul cel mai mic al aragazului cu focul dat la minim) cam 5-7 minute pe fiecare parte.

Asta e genul de reteta care ar trebui pozata pas cu pas, penru ca ea e simpla, dar etapele sunt cam greu de descris in cuvinte (vezi partea cu melcul). La Andreea ChineseFood gasiti toate etapele in detaliu, pentru ca ea e mai harnica decat mine:)

E extraordinata painica si foarte usor de facut. Am ras tot cu Iubitu' si recunosc ca fierea mea nu este prea incantata de acest lucru. Ma duc sa iau o pastila...


5 comments:

Getting old...

12:21 ime 0 Comments


Ma uit la MasterChef si ei gatesc homari. Eu planuiesc sa gatesc Julia Child's Boeuf Bourguignon pentru ca da, de azi, am vasul potrivit pentru aceasta reteta. Multumesc pe aceasta cale dragilor mei colegi!
Daca vreti si voi gasiti la IKEA:)

E o fata la MasterChef care se infioara tare la gandul de a gati un homar care inca da din picioare si e vioi. Nu pot sa nu recunosc ca nu imi e putin mila, dar sa fim seriosi, si pieptul de pui dezosat de la MegaImage a dat la un moment dat din picioare...Sincer, eu am unul in frigider care cred ca va incepe sa dea din nou din picioare daca nu-l gatesc curand. What to do? What to do? Pentru ca repet, am in plan o chestie delicioasa cu boeuf...Lasam timpul si pofta sa decida.

Asa, m-am apucat sa scriu ca sa va spun ca doar anul asta nu schimb prefixul, dar de imbatranit tot imbatranesc. Hai la multi ani sa traiesc, sa gatesc mult si sper eu bun in continuare si sa fiu sanatoasa...cel putin cam asta mi s-a urat azi. Va multumesc!

De ziua mea am inceput sa petrec in weekend, mai restrans asa, in familie. Am mancat mult, pana mi s-a facut rau si din aceasta cauza probabil ca nu o sa mai gust sarmale prea curand. Surioara mea draga si iubita a gatit multe bunatati pentru mine si impreuna cu Mimi ne-a asteptat cu masa pusa. Au fost ciupercute umplute, muchi de porc la cuptor si diferite masline si branzeturi injunghiate cu scobitori. Dl Fe a incins gratarul pentru carnaraie, iar Mama Felicia a gatit cele mai minunate prajituri.


Am primit bilete la concert cu muzica pe care o ascultam in liceu cand eram, recunosc, un pic emo.


Si am mai mancat turtisoare (courtesy of Mama Felicia)


Si ca sa duc la indeplinire urarile de la mai multe gateli, am primit un sort+manusi de la The Kitchen Shop care ma asteapta frumos in bucatarie sa le imbrac prima data.



Tocmai am aflat de la MasterChef ca un homar trebuie omorat de viu:))) Oare cum se omoara un homar mort? :))))

Multumesc mult pentru cadouri. Am primit si altele, aici se afla doar ce are legatura cu cookingul. Si multumesc tuturor celor care m-au sunat astazi, sau care mi-au trimis mesaje si care mi-au scris pe Facebook. Inseamna o gramada faptul ca va ganditi la mine. Va raspund tuturor, colectiv: Sa fiti sanatosi, fericiti si iubiti. Sa aveti parte numai de bine si sa fiti multumiti!

0 comments: