Sacher Torte

03:01 ime 2 Comments

Va asteapta o postare nereusita. Lipsa de inspiratie cumulata cu presiunea de a scrie ceva despre 2011, acum ca mai avem o zi si nu vom mai fi niciodata in 2011, face acesta postare putin chinuita. Nu ma intelegeti gresit, chiar imi doresc sa scriu si stiu si despre ce sa scriu, doar ca nu mi se aseaza cuvintele frumos si amuzant  in cap. Totul este cu liniuta, ca o plictisitoare enumerare...

De vina este probabil statul prea mult in casa. Cand mi-am luat concediu am zis ca zilelea astea o sa fac tot ce nu aveam timp sa fac cand mergeam la serviciu. Chestia e ca parca am facut mai putine. In general, curat faceam in 2 ore, acum mi-a luat 3 zile. Am zis ca o sa am timp de gatit si pozat pe lumina pentru bolg. N-am gatit si am pozat o data pe intuneric. Ma doare capul de prea mult somn si prea multe filme proaste la TV. Mi-e dor de rutina zilnica cu trezit la 6.30 si bombanit la intunericul de afara, cu iesit in frigul de dimineata, cu mers la munca unde chiar imi place sa merg:)

Whatever, sa revin la enumerarea evenimentelor care mi-au marcat anul. Exceptand ultima luna care a fost putin cam deprimanta si relativ agitata, secatuindu-ma de puteri, anul asta a fost unul chiar reusit si irepetabil (nu stiu daca asta e un cuvant...daca nu este il inventez eu acum, ca e blogul meu si fac ce vreau pe el:)). 

- A inceput cu The Proposal, cand Iubitu' si-a luat inima in dinti si mi-a pus minunata intrebare la care eu am zis cu toata gura DA...de cand asteptam:). 
- De entuziasm ca o sa fie nunta in familie, nasica nostra mica Laura a venit cu doua luni in avans pe lume. Acum e mare si frumosa si rade mult la noi:) 
- Mimi s-a crizat cand a realizat ca o sa aiba doua nunti cu doua fete in acelasi an, ca cica e mare maxim ghinion si nu se poate. S-a calmat cand a primit vorba de la Preasfintitu' ca nu e ghinion. Mai ghinion e se pare sa traiesti in pacat cu alesul:)))
- In iunie, pe 5 mai exact, s-a petrecut prima nunta. Cea mai minunata ca a fost a sora-mi si ca a fost de zi cu mancare buna, cu muzica buna si multi oameni dansatori. Cand s-a terminat as mai fi vrut sa tina inca pe-atat.
- In iulie pe 16 (parca:)) ziceam DA, eu si al meu Iubit la primaria sectorului 4. Am fost noi si za family si a fost bine si scurt si fara agitatie, exact pe gustul meu.
- A urmat alt chef, mai ardelenesc de data asta. S-a botezat Laura Elena de care va ziceam mai devreme si am inceput sa ne pregatim serios de nunta.
- 8 octombrie a fost ziua cea mare. A batut vantu' si a plouat dupa ce am ajuns la restaurant. A trecut repede si inca nu avem poze si filmare. Nu imi amintesc prea multe din respectiva seara si pana nu primesc dovezile pe DVD nu prea am ce povesti. 
- Apoi ne-am mutat, am zugravit, am baut bere, am renuntat la pastilele antibebe si acum asteptam cu drag un an 2012 in care eventual sa crestem la numar. 

Asta a fost cu liniuta. A fost un an frumos si agitat. Va las cu o reteta de tort traditional de Craciun, dar care merge si cu alta ocazie: Sacher Torte. 

   

Pentru blat
90g unt la temperatura camerei
90g zahar
115g ciocolata 50% cacao topita si racita
5 galbenusuri
5 albusuri
un varf de sare
esenta de vanile
inca 70g zahar
90g faina (pentru cozonaci)

Untul se freaca la robot cu zaharul pana devine pufos. Peste, adaugam galbenusurile, ciocolata topita si racita si esenta de vanilie. Separat batem spuma albusurile cu un varf de sare. Adaugam zaharul si mai batem putin. Acum, peste albusurile spumate, adaugam compozitia de ciocolata si faina. Pe rand, cand una, cand alta si amestecam cu grija, cu o spatula de plastic, de jos in sus, pana cand obtinem o compozitie omogena. Punem intr-o tava rotunda de 20cm cu pereti detasabili, pe fundul careia am pus inainte hartie de copt. Dam la cuptorul incins la 165C si coacem pana cand trece testul scobitorii. Nu va dau un timp de coacere pentru ca in reteta originala scria 50 de minute si la mine s-a facut in 30...asa ca depinde de cuptor. Cand e gata, scoatem blatul si il lasam sa se raceasca complet la temperatura camerei. 

Glazura 1
150g smantana pentru gatit
150g cioco amara tocata (70% cacao)
25g unt

Glazura 2
150g smantana pentru gatit
150g ciocotocata (50% cacao)
50g unt

Taiem blatul racit in 2 si la mijloc punem gem de caise. Eu am pus 6 linguri, dar cred ca merge mai mult. Daca sunteti indemanatici puteti taia blatul in trei. Punem tortul pe un gratar (ideal) sau pe o tava (asa cum am facut eu...nu ideal). Preparam prima glazura. Smantana o incalzim bine pe foc si cand ajunge la punctul de fierbere o punem peste ciocolata tocata. Lasam un minut apoi amestecam bine pana cand compozitia devine omogena. Adaugam si untul si iar amestecam pana cand glazura devine lucioasa. Turnam peste tort ai lasam sa se asezae cam 30 minute.

Preparam si a doua glazura dupa aceeasi retea si o turnam peste tort. Lasam sa se aseze cam 30 de minute, apoi mutam tortul pe un platou prezentabil si il dam la rece cateva ore pentru un rezultat perfect.



E ciocolatos tortul asta. Mi-a placut mult blatul, care a iesit moale si pufos. O sa-l mai folosesc si la alte prajituri. Cred ca ar fi fost super ciocolatos daca la mijloc ii puneam o crema de ciocolata.

Ei bine, la mine urmeaza un Revelion in pijamale, sper eu linistit. Distractie placuta la petrecerea de maine si un 2012 asa cum va place! 

2 comments:

Supa de mazare cu cartofi (sau invers)

12:13 ime 6 Comments

Dupa cum ati observat eu iarna cam hibernez. Sunt foarte activa in a citi alte bloguri, despre gatit si nu numai, si sunt la fel de activa in a manca mancare buna, insa sunt foarte delasatoare cu propriu-mi blog. De gatit gatesc in continuare, nu va speriati, ca doar nu-l las pe Iubitu' nemancat. Dar mi-e asa de greu sa aranjez, sa pozez. In primul rand e intuneric. E prea mult intuneric dimineata cand ma trezesc si e prea mult intuneric seara cand ajung acasa. Intunericul nu este tocmai un mediu propice de pozat artistic mancare. Se poate, nu zic ca nu. Dar necesita eforturi suplimentare, cum ar fi bagat lumini in priza, asezat aparat pe trepied, etc... si cum eu sunt o fire comoda si uneori chiar lenesa...ma intelegeti...mi-e greu. 

Iata o supa buna-buna pe care am facut-o acum trei saptamani...dar abia acum am descarcat pozele. In seara asta am avut ceva timp ca e meci mare iar si Iubitu' ma ignora. Sau vorbeste cu mine despre fotbal si eu il ignor.

Sa purcedem la reteta ca mi se face somn de la atata povestit:
2 linguri ulei
o ceapa tocata
800 g cartofi taiati cuburi
1 l supa de legume
350 g mazare congelata
o mana de menta tocata


Incepem clasic cu calirea cepei. Cam 5 minute, nu mai mult. Apoi adaugam cartofii si supa si lasam sa fiarba cam 10-15 minute sau pana cand cartofii se fierb. Cu 5 minute inainte sa oprim focul adaugam si mazarea. Cand a fiert si mazarea scoatem cam un sfert din legume si le lasam deoparte. Restul le pasam cu un mixer pana se face supa crema. In crema punem legumele pastrate, menta taiata marunt si bineinteles sare si piper ca fara nu se poa.


Si mmmmmgata. Pozam mai pe intuneric si o inverzim putin in Lightroom ca nu iese ea chiar asa verde. Doar ca asa e mai sexy:) Da' la gust e mai buna decat in poza:)


In seara asta am facut un risotto demential si mancare de cartofi cu prune. Asta cu prune ar fi trebuit sa aiba gust de copilarie...da' n-a iesit tocmai cu o facea mamaia:( Si reteta nu pot sa i-o mai cer din pacate.

Hai bon nuit si somn usor!

6 comments:

Ciuperci si cartofi la cuptor

08:55 ime 0 Comments

Traiesc saptamana ideala: trei zile de munca si patru zile de weekend!!! Daca ar fi tot timpul asa, cred ca am fi cu totii mai bine dispusi:)

Saptamana ar fi perfecta daca si zilele ar fi mai lungi. Faptul ca ajung pe intuneric acasa ma deprima complet si ma seaca de orice pofta de a intreprinde activitati de hobby (like cooking si pozat si scris pe blog). Prin urmare astazi pun doua retete vechi de doua saptamani...cam. Garnituri picante (cum altfel) si fara oua/lapte/carne.

Ciupercute la cuptor
o caserola de ciuperci (mici, mari, medii, cum or fi)
ulei de masline
sare, piper, praf de usturoi si boia iuuuuteeee


Spalam bine ciupercile, le punem intr-un vas termorezistent uns in prealabil cu ulei de masline, mai turnam peste niste ulei de masline si apoi condimentam dupa gust. Dupa gustul meu cu boia din belsug. Lasam in cuptorul incins pe la 200C pana cand se fac.:) Am o noua pasiune pentru ciupercile la cuptor si cat de curand o sa pun si ceva branza si unt in ele.


Spanish potatoes (sau cartofi neplictisitori)
ulei de masline
3 linguri de piure de rosii (eu am pus bulion de la mama)
boia
cartofi taiati cuburi (cam 800g)
4 catei de usturoi zdrobiti


Cartofii eu i-am bagat la abur mai intai cam 15 minute, ca sa-i tin mai putin in cuptor, dar nu este obligatoriu. Fierti putin inainte, sau aburiti, sunt mai cremosi la mijloc...asa mi se pare mie. Dupa ce i-am aburit i-am pus intr-un castron si i-am amestecat cu restul de ingrediente, iar apoi i-am dat la cuptor pana s-au rumenit bine. Nu in castron bineinteles...i-am pus intr-o tava. Nu stiu sa va zic cat i-am tinut, la cuptor ca eu in general gust mancarea sa vad daca s-a facut. In principiu tot la 200C ca i-am facut odata cu ciupercile. 

Up next un weekend prelungit cu road trip si gratare, asa cum ne sta bine. Va tin la curent si va povestesc cand ma intorc. Pofte bune!

0 comments:

Mancarica de legume cu naut si stafide

10:46 ime 2 Comments

Inainte sa ma apuc de gatit zic sa pun reteta pentru mancarica asta delicioasa. Fara povesti, doar reteta, ca sa o faceti si voi repede sa vedeti ce buna e:)


Luam asa:
2 cepe de calit in ulei de masline
cate o lingurita de scortisoara, chimen si coriandru, macinate
(eu am un mojar si am frecat la ele mult si bine)
2 dovlecei taiati bucatele maricele
1 ardei gras
2 rosii taiate cuburi (sau 1/2 conserva de rosii cuburi)
o conserva de naut 
4 linguri de stafide
400 ml supa de legume...sau apa
300 g mazare congelata
patrunjel pentru ornat


Ceapa o taiem bucatele si o calim in uleiul de masline. Cand e gata calita amestecam condimentele facute praf.  Apoi adaugam tot in afara de mazare si lasam sa fiarba la foc mic cam 10 minute. Legumele nu trebuie sa fie moi tare...e mai bine sa-si pastreze crocanteala. Mazarea o adaugam cu 5 minute inainte de final. Si e done!


Se potriveste cu o garnitura de cous cous. 

2 comments:

Placinta cu mere (american style)

11:57 ime 0 Comments

Eu cu aluaturile nu m-am inteles, nu ma inteleg si nici nu cred ca ma voi intelege vreodata. Prin urmare, astazi am decis sa fac un apple pie, ca doar nu ma face pe mine un aluat! Asa ca m-am pus pe facut aluat de placinta. Bineinteles ca m-am chinuit si m-am lipit de toate alea si ba puneam prea mult lapte si era moale, ba puneam prea multa faina si era prea tare…Panica maxima a lovit cand am scos placinta din cuptor si mi-am dat seama ca aluatul de pe margini care nu a intrat in contact cu merele avea consistenta pietrelor. Era un fel de biscuite crocant aproape imposibil de taiat cu cutitul. Partea care era in contact cu merele insa a fost super buna. Crocanta, dar in acelasi timp sfaramicioasa

Am inceput cu blatul
500 g faina
200 g unt

2 lingurite sare
3 lingurite zahar
lapte



Am pus intr-un vas faina, untul de la frigider taiat cubulete, sarea si zaharul si mi-am bagat mana in el si l-am framantat pana s-a transformat totul intr-o chestie sfaramicioasa. Apoi am pus lapte cat sa se lege. Aici e the tricky part, ca pana nimeresti mai pui lapte, mai pui faina si tot asa. Cand nu se mai lipeste de vas e ok. Il invelim in folie si il bagam la frigider aproximativ 30 min.



Merele
6 mere
150 g zahar
1 lingurita scortisoara
1/2 lingurita nucsoara
30 g unt


Merele le-am curatat de coaja, le-am taiat cubulete mici (se pot taia si felii subtiri, nu recomand datul pe razatoare) si le-am pus intr-o tigaie mai adanca cu zaharul, scortisoara si nucsoara (pe care iar am dat-o eu pe razatoare ca Anna Olson si o sa va spun asta pana o sa va plictisiti pentru ca eu am nucsoara de la Istanbul si ma mandresc cu ea:))) + unt. Le-am tinut pe foc fix aproximativ 5 minute pana s-au zemosit asa. Apoi am intins 3 sferturi din blat si l-am pus intr-o tava de tarta. I-am intepat fundul cu furculita sa nu se umfle si am turnat in el compozitia de mere cu tot cu siropul pe care si l-au lasat in tigaie. 

+

1 ou batut
 zahar


Din aluatul ramas am facut un gratar si l-am pus peste. L-am uns cu ou batut si am presarat cu zahar. Cuptorul in tot timpul asta se incingea grav la 220C. Am lasat placinta in el cam 25 de minute, dar asta depinde de cuptor. Cand e rumena si miroase in casa a mere cu scortisoara e gata!



Si gata! S-a mancat toata si nu mai e. Mai facem!

0 comments:

Placinta cu spanac si branza feta

12:29 ime 1 Comments

N-am mai zis nimic in ultimul timp pentru ca am fost putin busy...ne-am mutat in casa noua si am fost ocupati cu zugraveli si montat de mobila. Am tras tare si in cateva zile ne-am instalat, iar dupa experienta cu zugravitul am aflat ca sunt un veritabil Dorel zugrav si imi sta bine cand dau cu trafaletul:)

Dar tot mai bine imi sta in bucatarie, in bucataria noua, mare si utilata cu de toate, cu multe sertare in care ma pierd si multe dulapuri in care nu stiu ce sa mai bag:) Toate ca toate, ma simt inca neorganizata, dar e timp si sunt sigura ca ma voi obisnui rapid...doar bucataria e locul meu preferat din casa. Cel putin mi-am instalat sertarul cu mirodenii, esential si obligatoriu centrul bucatariei de vis:)


Ce sa mai, gatim de placere si astazi am gatit o placinta cu spanac si branza feta. 

Au fost necesare:
un pachet foi placinta
500g spanac (congelat)
2 cepe medii
4 catei de usturoi
200g branza feta
2 oua batute 
nucsoara rasa - just a little
unt

Si am facut asa: Am calit ceapa in unt (minunat!), apoi am adaugat usturoiul si l-am lasat sa sfaraie putin si next a venit spanacul direct din congelator. Am pus si putin lapte ca sa se dezghete mai usor. Daca sunteti bio/eco/fresh folositi spanac proaspat care se curata greu si din mult ramane putin. Eu sunt fan congelate:) L-am lasat sa fiarba putin si apoi am sarit un pas important in preparare pe care il subliniez aici ca sa nu faceti si voi asa: nu am scurs spanacul...ca sa iasa bine, spanacul se lasa la scurs sau se stoarce, cum preferati. Eu nu l-am scurs ca mi s-a parut destul de fara lichid. M-am inselat, drept pentru care placinta mea a iesit foarte siropoasa...ca o baclava asa:( Ma rog, e buna. 


Asa, dupa ce scurgeti spanacul si il lasati sa se racesca, treceti la operatiunea foi de placinta. Topim untul si ungem o tava de tort cu pereti smecheri. Punem cate o foaie, jumatate pe fund, jumatate afara, asa atarnata. Si punem foi pana cand am acoperit fundul si ni se pare ca sunt suficiente. Eu cred ca am pus vreo 7-8. Le ungem pe fiecare cu unt. Foarte important. Multe lucruri importante in reteta asta:) Cand e gata tava, amestecam spanacul cu branza feta maruntita, ouale batute si putina nucsoara rasa (eu am nucsoara de la Istanbul, de-aia intreaga si am ras-o eu pe razatoare asa cum am vazut la TV...cea mai tare sunt:)))...merge si nucsoara la plic de la butic...nu va panicati:)) Punem amestecul in tava, dam foile atarnate peste, ungem iar cu unt si dam la cuptorul incins la 180 cam 20 de min, pana cand devine aurie. Prima mea astfel de placinta a devenit brusc carbonizata, asa ca aveti grija cat de tare arde cuptorul.


Si voila la placinta! Chiar daca e mai juicy, e bon.

Va pup si revin cu poze mai artistice cand mut si trepiedul de la vechea adresa...momentan mergem doar pe neon si tinut aparatul in mana tremuranda:)



1 comments:

Tabouleh...gen + telina pane

01:45 ime 2 Comments

Buna dimineata! Saptamana asta am mai preparat ceva bun si usor, insa nu chiar ca la carte. Intentia a fost sa fac salata de patrunjel, cunoscuta si sub numele de Tabouleh la ea acasa. N-am avut bulgur, asa ca am folosit cous cous. Avand in vedere ca nu stiu ce gust are bulgurul, mie mi s-a parut minunata si cu cous cous. Din pacate am pus cam mult, asa ca a iesit mai mult un cous cous cu patrunjel decat patrunjel cu cous cous...ma rog, iata reteta:

Pregatim asa: 
4 legaturi de patrunjel
o ceapa (sau o legatura de ceapa verde)
2 rosii taiate cuburi (mai fara zeama si seminte)
100g de cous cous preparat dupa instructiunile de pe ambalaj
2 lingurite de menta uscata
3 linguri ulei de masline
zeama de la aproximativ 2 lamai mici


Mai intai facem un dressing de menta cu ulei si zeama de lamaie. Punem in el si sare si piper si amestecam bine. Apoi tocam ce e de tocat, amestecam cu cous cous-ul si turnam peste, dressingul. Mai dregem de sare si  servim ca atare sau ca garnitura. Fresh&easy!


La mine a fost garnitura pentru telina pane. Nu stiu daca ati mai pomenit telina pane ca eu nu mai pomenisem pana acum, dar cu siguranta o sa mai fac. Eu stiam ca telina se pune la ciorba si eventual in salata de cruditati. Si atat...dar, telina poate mai mult! Deci, telina se taie felii cam de 5 mm si se fierbe in apa cu putin zahar pana se inmoaie. Apoi se scurge, se da prin faina, ou, pesmet si se prajeste in ulei incins. Este extraordinara! Eu in pesmet am amestecat sare si piper si a iesit si putin picanta. Mmmmmmm!

2 comments:

Salata de linte cu somon si rodie

11:25 ime 1 Comments

Dupa nunta mi s-a facut foame. Si am mancat vreo doua saptamani mult si din pacate din ce nu trebuie. Fast Food si Pizza in principal. Asa ca dupa doua saptamani cantarul meu arata cu 2 kilograme mai mult. Nu se cade pentru o proaspata doamna ca mine, asa ca am decis sa ma reintorc la obiceiuri mai sanatoase de mancare. Prin urmare, saptamana asta am facut ceva salate usoare si chiar interesante as putea spune.

Prima dintre ele, cea de mai jos, contine somon afumat, dupa care nu ma omor deloc. Nu imi place pestele afumat in general, pentru ca are o aroma prea puternica si e prea sarat, dar in combinatia asta, somonul a fost foarte bun. Si am mai folosit si rodie, pe care am curatat-o intr-un mod foarte inedit. Stiti ca in general se spune ca rodia este greu de curatat si foarte messy, dar am gasit un filmulet care m-a invatat cum sa o curat si chiar sa ma distrez in timp ce fac asta:)))) FILMULET


Pentru salata avem nevoie de:

o jumatate de pachet de somon afumat
(eu mai am jumate' in frigider si nu stiu ce sa fac cu el acum)
o conserva de linte - 400g
o jumatate de rodie
o ceapa rosie potrivita
cateva frunze de patrunjel
sucul de la o jumatate de lamaie
2 linguri ulei de masline
o lingura de miere
o lingurita de tarhon
sare
si un bob de usturoi


Incepem cu dressingul pe care il obtinem amestecand lamaia cu mierea, uleiul de masline, sare si tarhon. Peste, punem usturoiul si ceapa tocate marunt si lintea clatita (ca ea in conserva e intr-o apa tulbure si groasa). Le lasam sa stea cam 10 minute, timp in care batem rodia pana ii ies creierii si taiem somonul bucatele cum ne place. Le punem pe toate in acelasi loc, le amestecam si le decoram cu patrunjel mai mult sau mai putin, dupa gust. Ajunge cam la 1,5 persoane daca se mananca goala, asa ca va recomand o painica integrala sau cu seminte langa.


Probabil ca o sa mai urmeze o reteta cu rodie si somon ca mai am in frigider si nu vreau sa expire, mai ales ca sunt alimente sanatoase:) 

1 comments:

La Oaie

10:19 ime 0 Comments

Astazi e miercuri. Si pentru ca pe HBO e in reluare premiera de duminica, m-am gandit ca ar fi timpul sa va povestesc ce am facut in weekend. Ei bine, in weekend am mancat pe la diverse chefuri, dar poze am numai de la unul. Asa ca o sa va povestesc ce am mancat sambata, la Oaie.

Oaia nu este un animal cum v-ati gandi, ci o petrecere de toamna la care lumea se aduna, bea vin mult si mananca multa carne...de oaie. Nu stiu daca e specific pentru sudul tarii, dar fenomenul mi-e cunoscut de mult timp, cu toate ca nu am avut ocazia sa particip pana acum la o Oaie in adevaratul sens al cuvantului.

Prima data am participat la o astfel de petrecere cand eram prea mica sa beau vin, pe vremea cand tata lucra la fabrica si organizau Oi. A doua oara eram mai mare si puteam sa beau, dar nu prea imi placea oaia (la carne ma refer aici), asa ca nu am inteles cu adevarat esenta petrecerii. A treia oara (third time's a charm cum se zice) ma pomenii cu o invitatie prin intermediul sotului meu de acum:))) la o Oaie care se anunta a fi cu tot ce-i trebuie: vin, pastrama si multa lume. Evenimentul took place la Zimnicea, la mal de Dunare si am fost, sa zicem, cam 60 de oameni. Oamenii astia pe langa care am fost noi se aduna in fiecare an si fac un fel de nunta mai mica cu lautari si tot tacamul, in luna Octombrie cand e vinul mai bun si se distreaza frate cum numai ei stiu. Numai cu carne de oaie (aproximativ, ca mai sunt si oameni fitzosi, eu fiind printre ei:))). 

Ma si a fost bine. Am mancat ciorba de oaie, pastrama de oaie si daca era si un tort cred ca si d-ala mancam. Ciorba a fost marvelous, felicitari bucatarilor, facuta la tuci sa ne-ajunga. Daca nu nimereai carne, ziceai ca-i de pui. Avea doar o aroma vaga de miros de oaie:) Ceea ce in my book este very OK. 


A urmat gratarul. Imaginea arata in felul urmator: toata lumea stransa in jurul gratarului asteptand sa se faca oaia si mancand pe principiul daca te misti repede mananci inaintea celorlalti. Pastrama+muraturi+paine pe gratar+vin=LOVE. 

Iacata procesul de facut pastrama de la marinat la aterizat in farfurie:


Za conclusion is ca mi-a placut. Chiar daca tot ma durea capul (maratonul lunar de 3 zile de durere de cap care nu trece cu nimic) si chiar daca a fost un pic cam frig, a meritat. Si mi-a facut placere sa vad niste oameni care au facut o traditie din a se intalni cu totii in fiecare an. Este atat de greu sa te vezi cu prietenii cateodata...

A, si PS, stiti ce am mai mancat? Porumb fiert! In octombrie:) Ce tare!

0 comments:

Istanbul

11:43 ime 1 Comments

Acum cat fierbe ciorba de vacuta sa va povestesc despre luna de miere (care a tinut fix 3 zile) de la Istanbul. Intr-o zi ma uitam eu pe net si ma gandeam ca ce frumos ar fi sa mergem la Moscova. Si uitandu-ma eu asa in partea aia, am ajuns la Istanbul, care era convenabil mult mai aproape si mult mai accesibil. Si am zis ca ar fi frumos sa dam o fuga sa vedem care e treaba acolo. S-a potrivit sa fie chiar dupa nunta, asa ca sa-i zicem luna de miere. 

Am plecat noi cu masina. Pana acolo no problem. Liber, doar noi si drumul. Ajungem noi la intrarea in Istanbul (asta inseamnand cam la 20 km de centru) si dintr-o data din pustiu totul se transforma in cea mai aglomerata aglomeratie pe care am vazut-o ever. De data asta eram noi intre 7 tiruri...si dincolo de ele alte tiruri si masini, care taiau benzi si claxonau si parca voiau sa treaca peste noi. Parca in locul ala erau toti oamenii de pe planeta care nu au auzit de avion, tren si teleportare si au hotarat sa vina cu masina la Istanbul...care e mare si populat!

Facem noi vreo 2 ore pana la hotel printr-un trafic ca in povesti (nu in sensul bun al povestilor) si ne cazam. Oameni draguti, n-am ce zice, care ne cazeaza in camera cu jacuzzi ca de, suntem in luna de miere:) Am stat la Kupeli Palace Hotel, hotel ales de Iubitu' dar decorat de mine parca:) Hotelul nu avea restaurant (sau bar) asa ca ne-am aventurat in oras. In oras multi turci am gasit...si multe chestii made in China, dar am gasit si ceva mancare buna...cu cat mai ieftina cu atat mai buna...la propriu!

In prima seara am mancat in cartier, vis a vis de un magazin de mase plastice/croitorie in fata caruia statea un nene croitor/vanzator de mase plastice si dirija traficul. Dragut baiatul de la restaurant, paine din partea casei (ca peste tot) si ceai la final sa digeram bine carnurile grele de oi si boi. Eu am mancat paine si un aperitiv de tartinabile care n-a iesit in poze, iar Iubitu' a mancat un kebab din toate animalele.


Ne-am mai distrat cu peste ca era mult si proaspat pescuit...si mergea tare bine cu Efes Pilsen:)


...niste musaca ciudata, nu ca la noi, ci mai mult ca o zacusca si o chestie care banuiesc ca e specifica la turci - pida (asa scria pe meniu) - care e un fel de pizza da cu mai multa coca. Foarte buna.



Vineri la pranz pentru ca ploua si ne era frig si ne simteam fitosi, am zis ca mancam si noi ca boierii (turci) la un restaurant mai de fite asa...fita a fost, ca seara Iubitu' nu a mai mancat nimic pentru ca i-a picat "prea bine" mancarea la pranz. Eu in schimb, avand un stomac rezistent si mancand foarte multa paine (cred ca de-asta am si rezistat) seara eram infometata tare, drept pentru care am intrat in cea mai bodega de bodega pe care am gasit-o pe o straduta laturalnica si am mancat, la recomandarea Rodicai, Ali Nazik - the best thing in Istanbul! Cand o sa fac eu un Turkish Party o sa fac Ali din asta ca tare bun e si atunci va dau si reteta. 


Bodega asta in care am mancat era asa, pitoreasca, si mirosea a vechi si putin a murdar :) Da' era de atmosfera. Imi pare rau de Iubitu' ca nu a profitat. A baut un ceai la final...


Intre mese ne-am delecatat cu castane. Mai puteam alege porumb fiert sau copt, tot la coltul strazii, dar am zis sa nu fim chiar ca la Mamaia...sa o dam mai exotic asa...


In concluzie, la Istanbul e buna mancarea ieftina, painea gratis la orice masa si ceaiul de mere. La Istanbul e frumos in Spice Bazar. Aglomerat, targuit, dar frumos. Miroase bine si totul e colorat. La Istanbul e probabil mai frumos daca e soare.



La Istanbul nu sunt bune preturile din Bazar. Sunt foarte mari. Gasim aceleasi produse langa Bazar la preturi decente fara targuieli. 

A fost frumos, da' nu prea...A fost o experienta, dar nu as vrea sa o repet. Prea multa galagie, prea multa agitatie, prea multe reguli de circulatie nerespectate...

Am stins si focul la ciorba, acum ma culc...vremea asta plangacioasa is very depressing...




1 comments:

Huevos rancheros

10:00 ime 4 Comments

...sau oua taranesti, in traducere libera din mexicana mea care e putin ruginita. Oua taranesti in adaptarea mea, pentru ca nu aveam in frigider decat oua si in camara niste ardei si fasole. Daca va place picant si mexican sa stiti ca e gata in maxim 15 minute cu tot cu tocat ingrediente. Mi-a salvat rapid cina de duminica seara si nevoia de a posta o reteta rapida pe blog, pe care in ultimul timp l-am ignorat sanatos. Am ignorat si gatitul, in ultimele seri gatind o foarte gustoasa Pizza Trenta, lucru nu tocmai indicat avand in vedere ca sambata ma marit si rochia e facuta pe niste masuri putin mai mici decat cele de acum...urmeaza o saptamana de mancat branza cu rosii si alergat mult prin oras...mi se tot spune ca voi slabi negresit.


Pana atunci Huevos Rancheros sa fie:
4 oua
o conserva de fasole (rosie sau alba)
200 g cuburi de rosii Cirio
o ceapa tocata marunt
ceva usturoi dupa gust
un ardei foarte iute
2 ardei capia rosii
boia iute, sare, piper, ulei


Ceapa se caleste repede in ulei. Cat sfaraie ea in tigaie tocam marunt usturoiul si ardeiul si le aruncam peste. Cat sfaraie astea tocam si ardeiul capia si il aruncam peste. Intre tocari si sfaraieli amestecam din cand in cand. Cand se inmoaie punem fasolea si rosiile. Le lasam putin asa, ochiometric si dupa timp, apoi incercam sa facem 4 gauri in continutul din tigaie si punem ouale. Zic incercam, ca mie nu mi-a prea reusit...sa fim seriosi, e o compozitie destul de lichida. Acoperim tigaia cu un capac si lasam pana cand ouale sunt facute. Asta inseamna maxim 5 minute daca va plac ouale fara dardaieli. Mai punem pe deasupra niste sare si piper. Am uitat sa zic ca am condimentat amestecul si inainte sa pun ouale cu boia, sare si piper. Pentru impact vizual punem si niste ceva verde. Ce-o fi, pentru ca oricum o sa fie iute si nu se va simti gustul de verdeata:)


Sorry pentru postarile rare, but you have to understand. Mintea mea e ocupata de asezari la mese si confectionat de marturii:) Dupa eveniment imi revin!


4 comments:

Prajitura cu cocos si glazura de ciocolata

10:23 ime 5 Comments

Pregatindu-ma sa vizionez cartea pe n-am reusit sa o lecturez, plictisindu-ma ingrozitor pe la jumatate cand personajul principal se regasea prin India, am decis sa scriu cateva cuvinte despre ziua mea de azi. Da, azi am reusit, pe bune, sa termin 4 pachete de unt. Da, 4! Am gatit colesterol cat pentru tot restul anului, dar am gatit bun. Am facut mamaliguta cu unt si pastrav la gratar, am facut negresa cu fulgi de cocos pe care o gasiti mai pe larg aici, rulada de piept de curcan si urmatoarea prajitura cu cocos si glazura de ciocolata:


Am fix 8 minute sa postez pana incepe filmul asa ca iata reteta pe scurt:

Pentru blat
125 g unt
100 g zahar brun
3 oua
200 g faina
2 linguri cacao
2 linguri lapte
1 lingurita praf de copt


Pentru crema
300 ml lapte
3 linguri pline cu gris
100 g unt
100 g zahar
100 g nuca de cocos


Siropul se face din zahar si lapte
Glazura din ciocolata cu lapte si unt


Pe locuri, fiti gata, start! Zaharul se freaca cu untul pana se fac cremoase. Apoi se adauga ouale, pe rand si se amesteca dupa fiecare. Sau se adauga ouale in timp ce robotul e la viteza maxima si se taie crema. Crema asta taiata se amesteca cu faina, praful de copt si cacao. Blatul se coace intr-o tava rotunda sau patrata, dupa dispozitie. Eu am fost intr-o dispozitie rotunda azi pentru ca nu am tava patrata:) 15 minute la foc miculet.

Siropul pentru blat se prepara din 3 linguri de zahar si 200 ml de lapte. Caramelizam putin de tot zaharul si il stingem cu lapte rece. Vedeti ca la contact o sa iasa cu sfaraieli. Lasam pe foc pana ce zaharul se topeste in lapte si apoi il turnam peste blatul care s-a racit. 

Crema: Lapte+gris+unt+zahar pe foc pana se ingroasa. Apoi adaugam nuca de cocos si mai lasam pe foc cam 2-3 minute. (Cam aici am primit un telefon de la cineva care mereu imi strica planurile. As face lucruri pentru acest cineva cu mare drag, daca ar inceta sa ma puna in fata faptului implinit si sa se comporte ca si cand toti ceilalti nu au nimic de facut niciodata si ca sunt vesnic la dispozitie. Doar ce face el e important. Dar sa fim seriosi, avem un blog culinar, nu un blog de sentimente incalcite.)

Crema se toarna fierbinte peste blat si se acopera cu glazura taiata si dreasa cu un cub de gheata asa cum am invatat de la Laura Sava careia ii si multumesc pentru reteta. Sunt convinsa ca ei i-a iesit mai bine:)


Bineinteles ca filmul a inceput de mult si eu n-am terminat. Deocamdata nu-mi place. Sa vedem daca ma prinde pana la jumate'.

5 comments:

Ce-am promis despre Bulgaria

11:44 ime 1 Comments

Saptamana trecuta am petrecut 7 zile de vis la vecini. Zic de vis pentru ca n-am facut decat sa dorm...si bine, bine, sa mananc. Si am citit si-o carte. Asta e lucru mare pentru mine:)

Ziceam ca am dormit si am macat. Inca nu am avut curajul sa ma urc pe cantar. Sa reprobez rochia de mireasa nici atat...Mai astept o saptamana sa-mi reintru in normal.

Sa povestim de la inceput. Am plecat luni de dimineata si am iesit pe la Vama Veche, pentru ca trebuia neaparat sa mananc la Dalboka. Am scris deja despre asta aici. A fost mai frumos decat ma asteptam si sigur ma mai duc cu prima ocazie.

Dupa ce ne-am umplut burtile de scoici, am purces spre Sunny Beach in cautarea hotelului, despre care fusesem deja avertizati ca este foarte ascuns si greu de gasit. Din fericire, restul lumii ajunsese deja, asa ca noua ne-a fost ceva mai usor cu indicatii prin telefon. Am stat intr-un complex de apartamente la 10 minute (la pas) de plaja. 

New Line Village - view from the roof

Cum a fost? A fost ieftin, a fost liniste, a fost curat, au fost oameni draguti si a fost o piscina maaare care parea inchiriata doar de noi ca era cam pustie. Imi place conceptul asta de cazare la apartamente. Faci ce vrei, cand vrei, ai intimitate si nu-ti cere nimeni socoteala...decat la sfarsit, daca spargi ceva, ca sa platesti:)

Am facut plaja la 7 leva sezlongul si am mancat cam la aceleasi preturi ca in Romania...dar parca dedeam mai cu drag levele decat dau leii. Am mancat fructe de mare cat sa-mi ajunga pe anul asta...bun tare. Va bucur cu niste poze relevante zic eu:)

 Creveti cu legume - cam putini creveti ce-i drept, 
dar aia care au fost, au fost buni...si dintre legume, ceapa era de vis

 Ciorba de peste in castron ciobit

 Dorada la gratar - for mum who is a bit conservative 

Caracatita cu ceapa verde

Creveti pane, merg mai bine ca floricelele cu bere

Un fel de Fish and Chips tot pentru Mimi

Niste paste de casa cu midii si sos de rosii

Tagliatelle Princessa cu 3 creveti:(

Somon la gratar - ceafa de somon:)))

A fost un concediu batranesc din care m-am intors obosita de atata odihna. Singurul lucru interesant a fost ca s-a indragostit un magar de noi si cred ca voia sa-l luam acasa ca se tinea ca un caine dupa noi. 

Acum revenim la normal cu pregatirile si agitatia de dinainte de marele eveniment, cand toata lumea ne intreaba cum stam cu pregatirile. Great conversation starter everybody! Sa speram ca dupa, toata lumea o sa ma intrebe cand ne inmultim. Maxima distractie va fi!

Spor la cooking!



1 comments: