Cascada Tamina
Va povesteam in articolul cu reteta de chec cu lamaie ca ne-am mutat de curand la munte. M-am gandit ca ar fi util sa scriu pe scurt aici ce facem noi cu doi copii mici in weekend in imprejurimile Brasovului. Eu una m-am mutat hotarata sa nu mai stam doar acasa in weekend. Noi suntem din fire destul de comozi, si ne place sa stam acasa pe terasa noastra, cu gratarul nostru si cu musafirii nostri. Insa cu atata frumusete in jur ar fi chiar pacat sa facem doar asta si sa nu exploram un pic.
Cand eram mica imi amintesc ca faceam drumetii cu parintii de fiecare data cand mergeam in concedii la munte. Eram activi, ne plimbam impreuna si ne rataceam des:) Apoi a urmat o perioada in care am inceput sa mergem cu prietenii la munte si cumva escapadele astea se concentrau mai ales pe gratare si somn. De...ca in studentie. Acum insa redescopar frumusetea iesirilor in natura si vreau sa impartasesc si cu voi, pentru ca poate e cineva acolo ca s-a pierdut la fel ca noi printre gratare si a uitat de ce e frumos sa mergi la munte.
Noi avem 2 copii mici de 5 si 3 ani. Si cu ei am urcat weekendul trecut la Cascada Tamina. Traseul incepe de la Timisul de Sus. Gasiti aici un link cu locatia. Noi am folosit destul de mult gps-ul ca sa vedem pe unde suntem pe drum si cat mai avem pana la destinatie.
Traseul are in jur de 4 km si se poate parcurge pe drum forestier, mai usor si cu urcare lina, sau pe drumul marcat, ce taie serpentinele, care este mai scurt, dar si un pic mai abrupt. La urcare l-am ocolit gandindu-ne in mod deosebit la mezinul familiei care are doar 3 ani si ni se parea cam mult pentru prima lui aventura montana. Oricum el a obosit destul de repede si s-a cerut pe umerii tatalui cam tot drumul la urcare. Dupa o ora si jumatate ajungeam la baza Cascadei Tamina, unde ne-am si oprit. In continuare drumul este prin canionul format de apa si este dificil si pentru adultii fara experienta si neechipati, cum eram si noi.
La coborare a fost cum era si normal, mult mai usor. Ba chiar la un moment dat ne-am facut curaj si am scurtat serpentinele pe drumul marcat. Si a fost extraordinar de frumos. O padure cu brazi inalti asa cum n-am mai vazut. Si din loc in loc cortina de brazi se spargea si am putut admira crestele muntilor din departare (nu ma pricep la geografie, dar mi-am propus sa studiez putin pe viitor ca sa stiu si eu la ce munti ma uit si ma minunez).
Ceva informatii in plus gasiti pe site-ul muntii-nostri.ro. Un scurt citat cu indicatii mai exacte decat stiu eu sa dau: "De la gara Timișul de Sus mergem circa 800 de metri pe DN1 spre sud până la intrarea în traseu. Pe partea stângă a drumului trecem peste un pod de piatră și după circa 40 de metri cotim la dreapta urmând drumul forestier de pe valea Pietrei Mici. Urmăm serpentinele drumului forestier pentru 3,9 kilometri și pe partea dreaptă vedem un panou descriptiv pentru cascada Tamina. Pentru a vizita cascada și canionul, coborâm la dreapta pe lângă panou"
0 comments: