Varzica o fierbem cam 10 minute. Intre timp pregatim sosul din ulei, faina, lapte, smantana si oregano. Incingem uleiul in tigaie, punem faina si gatim 2 minute, apoi stingem cu lapte si adaugam smantana si ierburile. Lasam sa faca bulbuci 2-3-4 minute dupa care turnam peste varza pe care am transferat-o fiarta intr-un vas termorezistent. Peste varza, inainte de sos, puteti sa presarati putina nucsoara.

Luati un bol mare mare si amestecati faina cu praful de copt, cu zaharul, cu cacaoa, cu uleiul, cu apa, cu smantana si vanilia. Cu un tel sau cu mixerul. Cand s-au omogenizat adaugati ciocolata maruntita si amestecati. Impartiti compozitia intr-o tava de 12 briose si dati la cuptorul preincalzit la 160C cam 20 de minute, sau pana trece testul scobitorii. Si gata. 

Tip: Poate fi transformata si intr-o prajitura mare, daca in loc de tava de briose folositi o tava de tort.

Si gata cu reteta asta, mai am cateva de pus, dar astept sa-mi vina cuvintele. Am mai gatit niste briose minunate cu ciocolata si iar briose cu portocala si mac. Le postez zilele astea. A, si am mai gatit si mucilagiu de orez pentru Bast ca il doare burta si e mofturos de cateva zile. Da' reteta nu e prea interesanta asa ca promit ca nu voi face un post special cu ea:)

Va saluta Bast!

Sa stiti ca, desi par, nu sunt o fire foarte sociabila. Sunt destul de timida si ma panichez rapid la ideea de a intra intr-o conversatie pe care nu voi sti sa o intretin. De-aia imi plac oamenii care vorbesc mult si pun multe intrebari. De-aia nu trimit mesaje si nici nu prea sun de sarbatori si de alte oacazii. Stiu ca nu e frumos, dar sa stiti ca nu o fac din rautate. Apreciez foarte tare mesajele si telefoanele primite, dar cand vine vorba sa sun, iau telefonul in mana si ma gandesc cum sa incep...si nu stiu...si intru in panica...si nu mai sun:) I know I'm very strange, but daca ma iubiti va rog sa nu va suparati si sa ma sunati in continuare. Drag sa vorbesc cu voi tot imi e:)

De mai sus reiese primul punct de pe lista cu to dos pe 2012: Be less panicky si vorbeste mai mult, pune mai multe intrebari si suna-ti prietenii mai des! 

Mai sunt multe pe lista si ma batea un gand sa le scriu aici si sa ma intorc la ele in decembrie sa va zic cum stau cu indeplinirea...dar sa fim seriosi, la memoria si puterea mea de concentrare, e o minune ca am scris pe blogul asta mai mult de un an.

Si am revenit la blog care e predominant culinar, asa ca sa va spun si ce am mancat de Anul Nou. Pai, Alexandria a venit cu 3,5 tone de aperitive si 5345L bauturi alcoolice. Dupa ce am mancat sunca si am baut tuica fiarta, ne-am cam saturat si celelalte bunatati nu prea au mai intrat cum trebuie. 

Am facut o salata buna cu surimi (ca carne de crab n-am avut) a carei reteta o postez imediat. E usor de facut si impresioneaza rapid.

Am facut si pastrav la cuptor in staniol, care este de departe metoda mea preferata de a prepara pastravul. Fara garnitura, doar cu usturoi cu smantana. Eu pana aici am mancat, mai departe nu am mai putut si imi pare rau pentru ca la indicatiile lu' Sister Cooking si dupa o reteta EasyPeasy.ro am facut friptura perfecta cum ii zice autoarea si nu pot decat sa fiu de acord, pentru ca a fost perfecta. Am gustat o bucatica si se topea in gura, iar aromele au fost nebunesti! Am servit muschiuletul cu piure cu mult unt si muraturi de Mimi. 

Va asteapta o postare nereusita. Lipsa de inspiratie cumulata cu presiunea de a scrie ceva despre 2011, acum ca mai avem o zi si nu vom mai fi niciodata in 2011, face acesta postare putin chinuita. Nu ma intelegeti gresit, chiar imi doresc sa scriu si stiu si despre ce sa scriu, doar ca nu mi se aseaza cuvintele frumos si amuzant  in cap. Totul este cu liniuta, ca o plictisitoare enumerare...

De vina este probabil statul prea mult in casa. Cand mi-am luat concediu am zis ca zilelea astea o sa fac tot ce nu aveam timp sa fac cand mergeam la serviciu. Chestia e ca parca am facut mai putine. In general, curat faceam in 2 ore, acum mi-a luat 3 zile. Am zis ca o sa am timp de gatit si pozat pe lumina pentru bolg. N-am gatit si am pozat o data pe intuneric. Ma doare capul de prea mult somn si prea multe filme proaste la TV. Mi-e dor de rutina zilnica cu trezit la 6.30 si bombanit la intunericul de afara, cu iesit in frigul de dimineata, cu mers la munca unde chiar imi place sa merg:)

Whatever, sa revin la enumerarea evenimentelor care mi-au marcat anul. Exceptand ultima luna care a fost putin cam deprimanta si relativ agitata, secatuindu-ma de puteri, anul asta a fost unul chiar reusit si irepetabil (nu stiu daca asta e un cuvant...daca nu este il inventez eu acum, ca e blogul meu si fac ce vreau pe el:)). 

- A inceput cu The Proposal, cand Iubitu' si-a luat inima in dinti si mi-a pus minunata intrebare la care eu am zis cu toata gura DA...de cand asteptam:). 

- De entuziasm ca o sa fie nunta in familie, nasica nostra mica Laura a venit cu doua luni in avans pe lume. Acum e mare si frumosa si rade mult la noi:) 

- Mimi s-a crizat cand a realizat ca o sa aiba doua nunti cu doua fete in acelasi an, ca cica e mare maxim ghinion si nu se poate. S-a calmat cand a primit vorba de la Preasfintitu' ca nu e ghinion. Mai ghinion e se pare sa traiesti in pacat cu alesul:)))

- In iunie, pe 5 mai exact, s-a petrecut prima nunta. Cea mai minunata ca a fost a sora-mi si ca a fost de zi cu mancare buna, cu muzica buna si multi oameni dansatori. Cand s-a terminat as mai fi vrut sa tina inca pe-atat.

- In iulie pe 16 (parca:)) ziceam DA, eu si al meu Iubit la primaria sectorului 4. Am fost noi si za family si a fost bine si scurt si fara agitatie, exact pe gustul meu.

- A urmat alt chef, mai ardelenesc de data asta. S-a botezat Laura Elena de care va ziceam mai devreme si am inceput sa ne pregatim serios de nunta.

- 8 octombrie a fost ziua cea mare. A batut vantu' si a plouat dupa ce am ajuns la restaurant. A trecut repede si inca nu avem poze si filmare. Nu imi amintesc prea multe din respectiva seara si pana nu primesc dovezile pe DVD nu prea am ce povesti. 

- Apoi ne-am mutat, am zugravit, am baut bere, am renuntat la pastilele antibebe si acum asteptam cu drag un an 2012 in care eventual sa crestem la numar. 

Asta a fost cu liniuta. A fost un an frumos si agitat. Va las cu o reteta de tort traditional de Craciun, dar care merge si cu alta ocazie: Sacher Torte. 

   

Pentru blat

90g unt la temperatura camerei

90g zahar

115g ciocolata 50% cacao topita si racita

5 galbenusuri

5 albusuri

un varf de sare

esenta de vanile

inca 70g zahar

90g faina (pentru cozonaci)

Untul se freaca la robot cu zaharul pana devine pufos. Peste, adaugam galbenusurile, ciocolata topita si racita si esenta de vanilie. Separat batem spuma albusurile cu un varf de sare. Adaugam zaharul si mai batem putin. Acum, peste albusurile spumate, adaugam compozitia de ciocolata si faina. Pe rand, cand una, cand alta si amestecam cu grija, cu o spatula de plastic, de jos in sus, pana cand obtinem o compozitie omogena. Punem intr-o tava rotunda de 20cm cu pereti detasabili, pe fundul careia am pus inainte hartie de copt. Dam la cuptorul incins la 165C si coacem pana cand trece testul scobitorii. Nu va dau un timp de coacere pentru ca in reteta originala scria 50 de minute si la mine s-a facut in 30...asa ca depinde de cuptor. Cand e gata, scoatem blatul si il lasam sa se raceasca complet la temperatura camerei. 

Glazura 1

150g smantana pentru gatit

150g cioco amara tocata (70% cacao)

25g unt

Glazura 2

150g smantana pentru gatit

150g ciocotocata (50% cacao)

50g unt

Dupa cum ati observat eu iarna cam hibernez. Sunt foarte activa in a citi alte bloguri, despre gatit si nu numai, si sunt la fel de activa in a manca mancare buna, insa sunt foarte delasatoare cu propriu-mi blog. De gatit gatesc in continuare, nu va speriati, ca doar nu-l las pe Iubitu' nemancat. Dar mi-e asa de greu sa aranjez, sa pozez. In primul rand e intuneric. E prea mult intuneric dimineata cand ma trezesc si e prea mult intuneric seara cand ajung acasa. Intunericul nu este tocmai un mediu propice de pozat artistic mancare. Se poate, nu zic ca nu. Dar necesita eforturi suplimentare, cum ar fi bagat lumini in priza, asezat aparat pe trepied, etc... si cum eu sunt o fire comoda si uneori chiar lenesa...ma intelegeti...mi-e greu. 

Iata o supa buna-buna pe care am facut-o acum trei saptamani...dar abia acum am descarcat pozele. In seara asta am avut ceva timp ca e meci mare iar si Iubitu' ma ignora. Sau vorbeste cu mine despre fotbal si eu il ignor.

Sa purcedem la reteta ca mi se face somn de la atata povestit:

2 linguri ulei

o ceapa tocata

800 g cartofi taiati cuburi

1 l supa de legume

350 g mazare congelata

o mana de menta tocata

Incepem clasic cu calirea cepei. Cam 5 minute, nu mai mult. Apoi adaugam cartofii si supa si lasam sa fiarba cam 10-15 minute sau pana cand cartofii se fierb. Cu 5 minute inainte sa oprim focul adaugam si mazarea. Cand a fiert si mazarea scoatem cam un sfert din legume si le lasam deoparte. Restul le pasam cu un mixer pana se face supa crema. In crema punem legumele pastrate, menta taiata marunt si bineinteles sare si piper ca fara nu se poa.

Si mmmmmgata. Pozam mai pe intuneric si o inverzim putin in Lightroom ca nu iese ea chiar asa verde. Doar ca asa e mai sexy:) Da' la gust e mai buna decat in poza:)

In seara asta am facut un risotto demential si mancare de cartofi cu prune. Asta cu prune ar fi trebuit sa aiba gust de copilarie...da' n-a iesit tocmai cu o facea mamaia:( Si reteta nu pot sa i-o mai cer din pacate.

Hai bon nuit si somn usor!